Înger pe Pământ, Înger în Cer
De ce cad poveri și cruci albe sfinte din cerul cernit?
De ce umeri grei se strâng într-un spasm nedorit?
De ce îngerii au ades nume ce până ieri le-ai rostit?
Si de ce iar pământul ne vorbește de-un timp Nesfârșit?
De ce e tăcere, când în noi plânge rostul?
Si de ce azi a bătut, iară, clopotul nostru?
Întrebarea nu vrea nici răspuns, nici chemare,
Este doar adunată din durerea cea mare
Căci nu-i chip să mai spui mai nimic, la final,
Poate doar rugăciune și-un regret eternal,
Ne rămâi, Doamna noastră, sfânt reper în Credință
Cu noi e Dumnezeu și vom fi biruință!
In amintirea doamnei Aspazia Otel Petrescu, care din 23 ianuarie locuiește în Cer însă va locui mult timp în inimi de oameni care i-au cunoscut menirea!
