Mărgăritare festive

Ajun nostalgic

Am impodobit bradul afara in curte, după cum ați văzut zilele trecute, fara luminite, mă disperă prizele şi firele prin udul curtii. Am mai pus ceva ornamente, tot afara, cu gandul ca daca dispar asta e. Într-un an am avut cativa moşi de-ăia ce se catarau cica pe casa. Un ”cineva” nu s-a lasat pana n-a distrus tencuiala casei ca să-i agate cumva, desi nu ar fi ajuns la ei nici cu scara. Am donat moşii unui copil drag, scăpat de stress, deși…

Si a inceput impodobirea prin casa, destul de discreta zic eu: pus globul, fugit după Alma, rotweillerita, rugat sa nu sparga globul in dinti. Implorat pisica sa nu dărâme ce am asezat pe etajera. Pus aranjament in fereastra, luat ornament din fereastra, prea era amuşinat de toti cateii. Si am mers tot asa: pus glob, furat glob, rostogolit glob pe podea, alergat catei, strigat, obosit, renuntat. Acum am ramas cu lumânări in geam, ce lucesc fain, doi braduti artificiali pe care îi am de prin 1997, cu instalatii cu tot, şi care imi amintesc de sora mea, caci avem la fel; doar ca ea face şi brad elegant, asa cum e ea, ca n-are alergători de globuri prin casa, ci doar o mâţă haioasă bătrână (are vreo 19 ani).
Coronite la geamuri, ornamente in glastra, ”hăinuţele lui Mos Craciun” in alt loc, de astă dată, incă o coronita pe poarta, dar in interior, că exterior nu mă risc, şi… gata.

Totul pare sigur şi la adăpost şi nu risc maratoane prin casa după alte globuri. Cel putin asa pare. Alma s-a urcat pe scaun la masa, priveste intens o felie de salam de biscuiti…

La noi în sat se merge cu „bună dimineața” sau neațalașul cum vă ziceam mai jos:

Bună dimineața la moș Ajun
Și mâine cu bine la moș Crăciun,
Am venit și noi odată
La un an cu sănătate,
Dumnezeu să ne ajute
La covrigi și la nuci multe,
Ne dați ori nu ne dați?

Hai, cu neațalașul Buzăul ( și nu numai)….!

Unde ești copilărie, cu….povestea ta cu tot, cu mers pe stradă cârduri-cârduri încercând porțile și tremurând de frig doar pentru o bucurie ce pare desprinsă, acum, …..din ceasloave. Parcă ies galbene, galbene și roșesc, brusc, de bucuria aducerii aminte.

Știu că mă repet, știu că am cei mai frumoși prieteni care mi-au trimis cele mai grozave urări,  mă așez să îmi trag sufletul și să-mi bucur inima, dar tot vă mai las un gând-fir țesut din altele la fel.

„Dragii mei, să păstram taina iubirii și dăruirii…mult, mult, până la următorul Crăciun, când doar înnoim și lustruim globul fericirii permanente iar pe cel al nostalgiilor il protejăm cu sfințenie. Să nu uităm ce privilegiu avem să existăm și să ne bucurăm de viață, căci una avem pe acest pământ și suntem datori să o creștem frumos.

Cu bune și rele cred în tihnă și frumos de Nasterea Domnului, alături, chiar și în gând, de cei dragi! Să nu uităm de cei duși la stele iar celor ce îi purtăm în inimă să le dăruim mai mult din noi.

Eu vă mulțumesc tuturor că îmi sunteți aici și în suflet mereu prezenți.

Vă colind cu inima, dintr-un oraș de poveste:

Vă colind azi, vă colind,
Doar ca să vă văd zâmbind;
Vă colind pe lângă poartă,
Să vă fie viața dreaptă;
Vă colind ‘n mărgăritare,
Să primiți povești cu sare,
Descântate și de mine,
Să v-aducă rost și bine;
Vă colind însingurată,
Dar cu inima curată
Si cu voi în ochi și-n minți
Vă colind, să imi trăiți!