Mărgăritare versificate

Deschide, Doamne, fereastra….acasă!

Deschide, Doamne  fereastra și spune-i vântului că azi nu-mi pasă de el
Spune-le norilor că nu-mi umbresc orașul oricât de tulburați par,
Spune-le frunzelor să nu mai alerge ca nebunele, că tot acolo ajung,
Pe caldarâmul gri și știrb, apăsat de pași mulți și indeciși.
Spune-i toamnei că o iubesc mai puțin ca în alte toamne,
Căci prea se-mparte, pe bucăți, tuturor.

Deschid eu, Doamne, fereastra și spun atat: ce bine e acasă,
Și ce oraș binecuvântat mi se deschide în fața ochilor în fiecare zi!
Bine e să-ți cauți frumosul și în alte locuri, dar nimic nu se compară
Cu liniștea ce răzbate din fiecare obiect care-mi povestește de viata mea simplă.

Închid, Doamne, fereastra și multumesc. Am de vorbit, de povestit, la o licoare caldă, despre drumuri care duc….acasă.

 

 

14 gânduri despre „Deschide, Doamne, fereastra….acasă!

  1. Superbe casele cu ferestre multe si mari, prin care patrunde Lumina si caldura Soarelui, oferind viata si culoare Sufletelor sincere, translucide, asemeni cristalelor de diamante prin care Lumina pura, alb-stralucitoare, reflecta curcubeu superb, încarcat de iubire si paradoxala culoare .
    O duminica plina de Lumina !

    1. Da, acesta e cel mai mic din casa, desi sa stii..ca nici in vitrina nu e bine sa locuiesti oricat ti se pare ca nu ai nimic de ascuns. Si culmea, asa am eu acum casa…ca o terasa de sticla…, cu lumina spre lumina. Numai bine si tie, Iosif!

    1. …ehehe, mereu am spus ca sunt castelana. E alintul meu, caci prea imi place sa stau acasa in loc sa bantui prin lume, cu lume…

  2. Este minunat sa vezi muntii din casuta! Acum, stau sa ma gandesc cum ar fi sa deschid geamul si sa vad marea! 🙂 Nu stiu daca as putea usor alege intre cele doua!
    O duminica excelenta, Adriana draga!

    1. Mi-ar plăcea sa vad marea de la fereastra. Mult mi-ar placea. Eu mereu am locuit in …padure, oriunde as fi fost in anii astia, fiecare locuinta am avut-o in plin verde. La vechea adresa, sotul meu spunea ca traim ca in statiune. A avut gura aurita, a devenit un loc de recreere si distractii aparte. Acum stau cu stanca in coasta casei si cu vedere ba spre Tampa, ba spre celelalte dealuri muntoase. E un privilegiu. Dar marea e mare, iar eu n-am vazut-o din 2004. Numai bine iți doresc, Suzana si multumesc pentru semn. Mult.

Comentariile sunt închise