Mărgăritar-gând

Gândul zilei – 5 octombrie 2017 (melci)

Indiferent de cum viețuim, e imposibil să nu lăsăm urme. Uneori transparente, alteori înnegrite de funinginea sufletului.

melci
urme de…melci, melci codobelci

 

Gândul meu azi, însă, se trage de la melci.
Nu-mi plac melcii. Lasă dâre transparente, lucioase, care se înnegresc deseori. Îmi mănâncă plantele, se cațără mai rapid decât credem noi, pe uși și pervaze, pe albul casei și nu mă încălzește cu nimic că sunt buni de mâncat sau sunt elixir de tinerețe prin industria cosmetică. Nu-mi plac deloc.
 Uneori, sunt ca ei. Trăiesc într-o cochilie de melc, una calduroasă, comodă, pe masura mea. Ies, explorez, îmi întind cornițele, iar dacă nu sunt lăsată să exist în elementul meu, mă retrag de zici ca n-am fost decât o fata morgana. Și așa cum ei lasă dâre ciudate, e posibil sa le las și eu pe ale mele. Și da, nu toate rămân transparente…..  și …nici pe mine nu mă plac unii. Nici n-ar fi sănătos!
Să lăsați doar urme cu folos!

3 gânduri despre „Gândul zilei – 5 octombrie 2017 (melci)

  1. Nici mie nu-mi plac melci! Exact cum ai scris … manaca florile si lasa urme, dar îmi place comparatia ta.
    Probabil ca omul este ca melcul … uneori slinos, alteori doar o cochilie goala!
    Urmele tale sunt faine si ma straduiesc ca si eu sa las urme frumoase! 🙂

    Sa ai o zi faina! <3

    1. Te salut, Ella. Ai mare dreptate vizavi de oamenii-melci. Sa ne dea Dumnezeu doar urme cu folos. Ale tale sigur sunt. Te imbratisez.

Comentariile sunt închise