Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte

Pașaport din ochi de brad și coamă de jnepeni pitici

 io22

Am primit pașaport către munți, către lumea ascunsă de ochii străini.
Cu greu mi l-a dat un Meseriaș cu aer de Notar, dar cu ochi de Cer,
Nu înainte de a-mi pune câteva condiții de trecere și petrecere.
Părea un reprezentant de seamă al unei companii de turism,
Dar când l-am întrebat despre asta, m-a dojenit și s-a grăbit să mă îndrume:
Mai întâi, m-a rugat să las acasă grijile și urâtul,
Mi-a zis-o frumos, dar ferm, căci simțea ce balast era în mine;
Apoi, cu un furtun cu cristale din stele cu vise neîmplinite
M-a spălat de probleme închipuite, acelea de răsar precum buruienile,
Iar cu o paletă m-a împins să citesc regulamentul de călătorie.
Mi-am scos cu grijă ochelarii dintr-un etui de lemn de cireș,
Dar am dat doi pași înapoi când am văzut maculatura aia stufoasă.
Mi-a spus, atunci, că am picat testul, că m-am speriat de imprevizibil
Și că nu merit niciun permis de trecere:
„-Draga mea, în eter se duc sperantele noastre, și nu exista niciun încărcător de vise noi,
Toate stateau în manuscrisele mele care aveau la mijloc un despartitor;
Daca erai curioasa ai fi vazut ca nu ai de citit decat cateva cuvinte simple,
Lăsate de cei care au vazut muntele înaintea ta.
Eu le-am adunat, am scăzut, am împărțit, am ales și cules,
Am pus deoparte exagerările, văităturile pasagere și am rămas cu trei randuri.
Le vrei? Trebuie să pun doar numele tau acolo, așa în alb, și poți pleca
Promite-mi ca il vei scoate din buzunar când te vei afla la cascade sau printre jnepeni pitici,
Niciun minut mai devreme, nicio secundă mai târziu!”

cascadecascade1cascade2trans

 

E dimineață. Pasaportul magic s-a transformat în lacrimi de bucurie.
Pe drumul-șarpe, de piatră si măretie, l-am scos chiar atunci când curcubeul mi-a urat bun venit
Doar cei cu inima plina de dor și nerăbdare l-ar fi putut vedea.
Știu, am avut noroc, m-au primit și Cerul, și Pamantul, si Cascadele, chiar și Zimbri,
Iar in inimă mi-a ramas, pe veci,…pașaportul de trecere.

zimbru

 

Il voi folosi curand. Si nu, nu e transmisibil, dar vă pot indruma, la randu-mi
Secretul e sa lasi grijile deoparte și să poti vedea ce îti  ofera, din ochi de brad și coamă cu jnepeni pitici,
.România!

curcubeu

Cu duzina de cuvinte, compusă din următoarele: incarcator, despartitor, meserias, maculatura, furtun, reprezentant, paleta, pasaport, eter, balast, etui, notar,  am stilizat ceea ce sper să vă povestesc curand- vacanta mea. Nimic nu m-a impresionat mai tare decat muntele, liniștea și măreția sa, frumusetea aia de piatră și nemișcare. 5 zile am uitat de orice grijă, de orice trecere fără temei prin lumea asta. Totul e la îndemână, la doi pași de noi, la doi pași de Dumnezeu, la doi pași de perfecțiune. Acasă, în România. În tabel, la Eddie, veți găsi și alte scrieri cu aceste cuvinte. Va invit cu drag.

 

18 gânduri despre „Pașaport din ochi de brad și coamă de jnepeni pitici

  1. Că bine zici. Pentru România avem paşaport permanent în inimă! Vreau şi eu să merg la „zimbrărie“! O să las toate grijile şi plec în călătorie!

    1. …da, e un loc magic, desi unii nu i-ar vedea simbolul și poate ar parea prea …putin. Pentru noi e mult, mai ales ca e la doi pasi, doi pasi de măretie!

  2. Muntele si marea
    ,ne-au facut chemarea.
    De când existam,
    noi îi vizitam,
    si îi traversam,
    doar ne-asemanam.
    Unii suntem munti,
    de zapezi carunti,
    reci,atragatori,
    ghetari cu ninsori,
    scaldati în lumina,
    de raza Divina,
    a întelepciunii,
    data de strabunii,
    si Lumina Lumii.
    Altii suntem mare,
    într-o framântare
    fara de incetare,
    scaldata de Soare,
    vesnic în miscare.
    Ce minune mare !:)

    1. Orice am fi acum,
      Munte, mare, drum,
      Fara vorbe sfinte,
      De luat aminte
      Nu plecam hai-hui
      Făra voia LUI.
      De asta cer cuminte
      Pașaport fierbinte
      Să-l pastrez in suflet
      Să-l brodez c-un cuget
      Si să mai merg iar
      Până la hotar
      Unde-i apa vie
      Dintr-o Românie!

      M-ai inspirat și-ți mulțumesc! Zi binecuvantata!

  3. Sper din toata inima,sa fiu ‘un izvor limpede cu apa vie’ de inspiratie pentru toti cei carora le trec pragul ‘casutei’ lor virtuale si mai mult al ‘odaitei de sus’ al inimilor însetate de ADEVARUL ELIBERATOR,iar apa sa izvorasca de la AUTENTICA SURSA,de la *MUNTELE*…GOLGOTA…
    Fii binecuvântata si tu ,suflet drag si scump,împreuna cu toti cei dragi,iar apa limpede,proaspata, VIE,sa curga din belsug, peste scumpa noastra ROMÂNIE !:)

  4. Da, ştiu ce spui…
    Ne-ai oferit paşaport spre un moment unic, de reîmprospătare a sufletului, de reumplere a lui cu picături de izvor cu apă rece.
    Mă onorează linkul spre mine între aceste cuvinte care formează un tablou minunat!
    Îţi mulţumesc mult!

    1. ..pe 15 august ti-am promis ca te urez mai bine și ca impartim o ciocolata, n-am ciocolata dar am gand bun spre tine, și imagini de vis. Vin si cu povestea de vacanta..curand.

  5. …și nici nu trebuie să ajungi la Paris ca să vezi atâtea minunății! Povestea vacanței tale, pe care mi-ai spus-o într-o seară, e întregită acum de frumoasele-ți versuri.

    1. ..adevărat. Nu trebuie. In fotografia unde-s cu cizme incaltata, iesim la un capuccino, in centru. Nu bănuiam că vom ajunge in lumea cascadelor pe munti calcarosi și nici la zimbri.

  6. O duzină deosebită, cu parfum special, aşa cum ştii tu să dai cuvintelor. M-am plimbat alături de tine printre brazi, cascade, munţi, am zărit zimbri şi curcubeul, acela care pare să se ascundă de mine, căci nu am reuşit niciodată să-l surprind în imagini.

    1. ..știi ce am observat? Deși textele noastre fac parte dintr-o „duzină de cuvinte”, mie nu-mi place deloc cum sună ,, ce duzină, nu știu cum…”

      Mă gândesc să mă iau la puricat și sa vad daca ma luase duhul acestei replici, dar ceva stiu sigur ca de acum voi avea grija sa nu o mai fac. Mi-as dori sa pot detalia vacanta mea, dar si asa mor de drag sa stiu ca am plecat la un capuccino și am ajuns la zimbri de sunt pozata ca bucurestenii in varf de munte. Curcubeul e prietenul lui Mihai, el are darul de a le surprinde, tii minte? chiar si la Paris..

  7. Uimitoare ca de obicei, draga Adriana!
    Curcubeul este chiar splendid. Si chiar daca „nu exista niciun încărcător de vise noi”, poate ca totusi exista in noi, daca stim sa privim si sa si intelegem ce privim!

    Numai ganduri bune! Cu drag!

    1. ..mereu spun, ceva ce am auzit eu demult tare, că ochii vad ce inima ii lasa a vedea. Am avut zile de vis și le-am asezat in vorbe miscatoare…, ma bucur ca ti-au placut.

      Te imbratisez; am vazut ca am de recuperat un foileton la tine, dar ajung eu la zi!

      Numai bine, Suzana!

Comentariile sunt închise