Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte

Rușii, țața Floarea și centenarul

 Într-o zi, la noi în sat, a fost mare sărbătoare,

Țața Floarea lui nea Vlad a avut aniversare.

Pun pariu pe niscai cenți că nu știți de ce-i minune,

Ce o fi de important să te naști pe astă lume?

Însă, uite cum sta treaba, și de nu aveți habar,

Toți aflarăm că primarul se mândrea c-un centenar,

Care avea să le aducă vreo câțiva vizitatori,

Și-nsutit o să tot  iasă faimă și-n comuna lor.

Că un secol n-a mai prins niciun altul să rămână

Viu și vesel, pus pe șotii,  de uitau că e bătrână

Și că trebuie privită ca pe o sfântă trecere,

Ei vedeau în țața Floarea rostul de petrecere.

Adunaseră o sută de trandafirași gălbui,

O centimă din licoarea, făcută cu nuci verzui,

Să nu supere băbuța dacă nu-i dădeau ce vrea 

Ba chemaseră formație sa aibă cine-i cânta.

Îi costase o avere, Țata Floarea însă a dat,

Dintr-un buzunar cu clapă, ce părea așa uzat,

Un sutar, din-ăla albastru, ce-l ținea de-nmormântare,

Căci deși era lucidă, nu știa de monetare,

Dar știa că e stăpână pe opt arii și-un hectar,

Și de acolo o să aibă bogatie în hambar.

Tare le-amețea bătrâna, din sutimi de neuroni,

Care mai purtau prin dânșii, amintiri cu cinci spioni:

„-Ruși!, striga bătrâna Floarea, rătăciți din centurie,

Uite aicea port eu semnul, cea mai clară mărturie,

Când cu ei m-am războit pentru o găină sură

M-a scăpat un câine negru și-apoi m-am ascuns în șură;

Doar un centimetru, atâta, a lipsit să n-o pățesc,

Am rămas puțin oloagă, dar măcar, acum, traiesc!”

Dup-un centilitru, însă, de nucet dulce și bun,

După trei sarmale grase, nu știa de ce e fum,

Pe maidanul cu plancarda scrisă chiar de domn primar

Tanti Floarea e mandria satului, la centenar!

Artificii, muzichie și pretext de sărbătoare,

Însa a noastră aniversată când vazuse fumul mare,

Se trezi strigând la lumea ce-ncerca s-o-nveselească:

-Săriți, rușii, vin să-mi fure și gaina asta grasă!

N-am morală, n-ar fi bine, țața Floarea e un semn

Că deși trăia prezentul, tot trecutu-i era demn

Și păstra ca pe icoane, mărturii de treceri pline;

Ce păcat că trece timpul, nimeni n-o mai ști …de nimeni!

tort

 

Duzina aniversară cu numărul 100, din clubul celor 12 cuvinte, a adus prin cuvintele acestea: insutit, sutimi, centima, centi, centenar, secol, sute, sutar, centimetri, hectar, centurie, centilitru,  mare provocare. Eu nu puteam lipsi de la o așa bucurie. Mulțumim, Eddie, că ne-ai păstrat într-un joc care deși pare ușurel, are multă substanță. Salut cu drag pe toți cei care au scris de-a lungul timpului aici.

 

12 gânduri despre „Rușii, țața Floarea și centenarul

  1. Ai încununat cum numai tu puteai aniversarea jocului vostru! E cireaşa de pe tortul inimi!

    1. Potecuț, eram sub influenta franțuzismelor tale, n-as fi putut scrie nimic serios, parol! Mulțumesc!

    1. Eu n-am uitat, dar am scris rar. Lasa ca la tine se scriu altfel de duzine, cu ochisori, guriță și ..suflet! Te felicit!

  2. Frumos ai reuşit să aniversezi centenarul acestui joc. Ţaţa Floarea, cu ruşii şi găinile ei, e un personaj de pomină. Hai, că m-am distrat! 🙂

    1. ..asta era ideea, să ne veselim puțin, caci multă bucurie au adus aceste proovocari de-a lungul timpului!

  3. Chiar o duzina potrivita unui centenar de povesti!
    Frumos, frumos!

    Numai bine, draga Adriana si un sfarsit de saptamana dupa dorinta!

    1. …anul asta am scris pe sarite, am comentat la fel, v-am vizitat astfel. M-am adunat greu printre duzine de cuvinte si provocari de luni pe care, de altfel, le ador si pentru care va admir. Ma bucur nespus ca am prins acest o suta și te felicit pentru constanta ta.

  4. Am răscolit preţ de câteva zeci de minute, printre cuvinte şi mi s-a părut că am intrat într-o povestire fără sfârşit…şi chiar nu doream să se sfârşească….Atât, dragă Adriana <3

    1. Suntem mereu in contratimp, noi doua. Am fost in vacanta, dar am vrut sa mai las semne de poveste. Multumesc, Elena!

Comentariile sunt închise