Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte · Mărgăritare versificate

Timpul, alchimist perfect

casacover-mic
ar putea fi o scorbura cu vise palpabile, dar fotografia imi prezinta, mai mult, însingurarea
Într-o scorbură de vise fără ventilație
Se ascunse un gram de vină, semănând negație,
Scuturând basma de pânză, înflorată pe alocuri,
Făcea semn destinului sau poate norocului;
Dar pe alee, cin’ să fie? Vântul, clipa si cinci pietre;
Nimeni nu vedea comoara, nimeni n-avea timp s-aștepte
Sau s-observe, așa pe stradă, într-un mediu incolor,
Bocceluța cea de pânză, cea cu crini și cu bujori,
Ce stătea la îndemână, ca un snop de mentă nouă,
Mai că-n colțul meu de lume, se creea o viață nouă
Adunată-n eprubeta viselor cu lună plină,
Alchimistul cel măiastru cam uitase să mai vină
Și s-amestece-n esențe, să dea drumul în eter,
Să găsească o mufă nouă pentru visul efemer.
Dacă ar decanta cu vorbe tot noianul cu simboluri,
Poate ar da lucire caldă și-unui om vreo două roluri;
L-ar lasa sa intre acolo, da, în scorbura cu vise,
Să-și aprindă iar taciunii, să nu pară neatinse,
Să îi lumineze calea, s-o gasească mai ușor,
După vânt, basma și pietre, după casa cu pridvor,
Unde se vedea, pe masă, mămăligă aurie,
Amintindu-și că, acolo, e izvor cu apa vie
Și că alchimist e timpul, tot purtându-l în alte locuri,
Când, de fapt, uitase totul, chiar si scorbura cu jocuri
Cu răvașe-ngălbenite, descifrate, acum, în taină:
„Mi-aș dori ca vara asta sa nu semene a toamnă!”
Zâmbet cald se adună-n colțuri și în margine de gând,
Simplitatea asta nouă, prea e veche pe pământ!
Și de fugi în lumi cu falduri, cu mătăsuri-mpresurate,
Tot în scorbura cu vise, te aduni pe la jumate
…de viață …cu fir (moț) de ață!

 

Sunt într-o buclă de timp unde doar laptopul mai clipocește uneori. Timpul cuvintelor scrise, nu vorbite. Cei care nu mă-nțeleg, le-aș dori un astfel de timp și poate ar ști ce înseamnă. Dar ar însemna sa nu le vreau binele. Mie îmi place bucla mea de răgaz, îmi aduce liniște. Chiar și cu o duzină de cuvinte, pusă la Eddie în tabel.
Cuvintele vedetă au fost, de astă dată, următoarele: gram, mot, basma,alee, borceluta, menta, crini, mamaliga, snop, incolor, eprubeta,mufa, ventilatie.

 

 

 

12 gânduri despre „Timpul, alchimist perfect

  1. Să cred oare și în existența viselor palpabile? Ale mele prea sunt efemere…Da, timpul e alchimistul perfect, el le amestecă și le separă pe toate. Cât despre bucla ta de timp, dacă îți priește, n-o părăsi forțat. Rămâi acolo până când alchimistul își desăvârșește poțiunea miraculoasă.

    1. Stii că nu-mi place să visez, nu? Dar stiu ca e un element fără de care nu suntem un tot. De asta cred ca există lucruri efemere, irealizabile și vise palpabile, ușor de indeplinit, numai sa faci un efort pentru asta, cum s-ar zice. Asta incerc eu in perioada asta, sa-mi depasesc…asteptarile, sa ies din zona de confort, sa trag pentru ceea ce vreau. Cu ce pret? Nu stiu, dar daca-mi iese iți zic și tie. Dar mai ai de asteptat.

  2. Ma bulverseaza noul tau look de blog!

    Imi place ideea timpului alchimist. Poate ca urmeaza crearea pietrei filozofale sau a elixirului vietii. Ar fi un SF frumos. 😀
    O seara minunata, draga Adriana!

    1. îmi pare rău dacă te bulversez, dar tema veche îmi creea probleme mari, de când mă mutasem pe domeniu. Așa că am căutat altceva.

      Cât despre sf, nu ! Niciodată nu m-am priceput, dar am oameni în jur care adora stilul. Am vrut insa sa merg pe o idee simplă și complicată în acelasi timp, despre repetabilitate, efemer, palpabil, toate sub un numitor comun, insă cum matematica nu-mi e punct forte, am imbracat in cuvinte totul și le-am dat drumul. Eu mă bucur că a iesit si asa, nu sunt in cea mai bună formă a mea, fizic vorbind, dar …voi fi. Multumesc, Suzana. Mult.

  3. Nimeni nu vedea comoara, nimeni n-avea timp s-aștepte. Ce tablou fidel al zilelor noastre. Mi-a placut tare mult poezia ta. Si ma bucur ca te-am regăsit. Îmi place cum arată noua ta căsută.

    1. Ei, inca nu m-am asezat confortabil in aceasta casa, desi mobila si acareturile nu mai le schimb, dar ca in versul ales de tine: nu-mi vad comorile, n-am timp s-astept. Circul vara asta, sa nu regret la toamna. Te imbratisez cu drag.

  4. Timpul şi alchimia lui ce ne poartă pe poteci neştiute sau ne închide în unduiri repetative… Îmi place nespus noua faţă a blogului tău, iar versurilede astăzi şi mai şi. Să fii bine! 🙂

    1. Casuta am vrut sa ma reprezinte, și atunci am luat un desen de asta dedicat mie si l-am inserat in decor. Tema veche nu functiona cu setarile acestui ..domeniu. Multumesc pentru aprecieri, nu stiu daca mai ai vacanta, dar eu iți doresc zile faine.

  5. Îmi place să te citesc. Mă regăsesc printre gândurile tale şi ştii ceva…ai un stil unic care mă cheamă aici mereu… <3 Te îmbrăţişez cu iubire din IUBIREA LUI!

    1. Mi-as dori sa am un stil al meu, sa nu semăn cu nimeni. Dar cine poate sti? Eu mă straduiesc sa nu imi las cuvintele din minte sa moara. Va imbratisez și multumesc pentru aprecieri. Ati lipsit..o vreme…

      De fapt, vara nu-i pentru scris, ci pentru coclauri..

  6. M-am tot uitat la poezie
    Și mi-a părut că-i sindrofie,
    Cu o duzină de cuvinte adunate,
    Și încă unul furișat prin spate.

    Și mi-am adus aminte că-ntr-o zi
    Și eu jucat-am leapșa-n fantezi’
    Cu-astă duzină majorată,
    Dar n-am brodit cărarea colorată.

    Azi am găsit poema-ți ireală,
    Cu timp fugit, cu gluma la iveală,
    Cu rimă și cu ritm de rapsodie,
    Unduitoare ca o melodie.

    1. Da, stiu ca e cuvant in plus
      Mi s-a părut că e confuz
      Si l-am asimilat in text
      Sa iși revină, asa din mers

      Sa faca un experiment
      De alchimist, usor concret,
      Sa-mi lase versul sacadat
      Pe note, timp sau doar …treptat

      Sa iși adauge o secunda
      De aceea care nu se uita
      Si impreuna sa ne-adune
      Într-un poem, din mici fărîme.

      îți mulțumesc, prieten de gând
      Sunt trecătoare prin cuvânt
      Dar tot tai frunze și tai timp
      Și asa mai tai ..și-un anotimp.

      Vreau toamnă!

Comentariile sunt închise