Mărgăritare versificate

Timp ferecat, timp desferecat

Spre gândul meu și gândul vostru stă doar un nasture.
Uneori, o aud pe mama:

-Încheie și nasturele acela!
-Da, da..acela care duce spre inimă!
-Nu toti trebuie sa vada ce bănuiesc, doar!”
-E bine așa, mamă?
-Sunt încheiată, regulamentar?
-Uite, nu se vede nimic!
Sub ochelari, ochii ei dezaprobă;
Știe că, pe trepte, lângă casă, nasturele va țâșni singur.
Între gândul meu și gândul vostru e un nasture.
Azi, l-am pierdut.
Era timpul, prea erau ferecate în strânsori nepotrivite.
Au plecat spre voi, avalanșă.
Care a ajuns primul la tine?
Ei, imi spui? Sau trebuie să cos nasturele la loc?
Pss, să nu-i spuneți mamei….

BLUZA

6 gânduri despre „Timp ferecat, timp desferecat

  1. Povestea nasturelui buclucaș
    Ne-a spus-o Adriana, mintenaș,
    Apoi, luând un ac și ață albă,
    A început a coase-un nasture pe-o salbă,
    În care-a strâns cuvinte-amestecate
    Cu sensurile-n umbre ferecate.

    1. E-un singur sens, amalgamat
      De timp pierdut, timp fermecat
      Amăgitor prin inimi simple
      Făr-a metaforelor risipe.
      Când prinsă ești printre cuvinte,
      Când dăruiești luări aminte,
      N-ar trebui să uit, cumva,
      Că-s nasture de..mucava
      Ce poate cade,pe ocolite,
      Între hotare dezgolite
      De simțuri care n-or fi prinse
      În trei statistici …nepromise
      De-un început și un sfârșit
      Asa că-mi spun, iar, bun venit!

      1. Tot ție-ți spui un „bun venit!”?
        Tu n-ai lipsit, nu te-ai pitit
        Printre cuvinte sau tăceri,
        Ai fost prezentă chiar și ieri.
        Prezentă ești, cu gând și rând,
        Câte-o poveste fredonând
        Pe vers alene ticluit,
        Sau într-un cântec aromit.

      2. ..am fost plecata-n alte lumi
        am fost năluca și chiar fum,
        m-am adunat prin teme date,
        prin locuri noi, neexplorate,
        m-am strecurat prin clasamente
        in primăvara cu oferte,
        și-am stralucit cam provizoriu,
        puteam sa pic in derizoriu,
        dar mi-am păstrat stilul și firea,
        asa ca lasa-mi amăgirea
        sa-mi spun un bun venit ..acasă,
        in a cuvintelor melasă
        ce-ndulcesc hotar cu nasturi
        și explodează în albastrul
        de inimă cam obosită
        de minte aiurea dichistă
        de timp constrâns să se adune
        din alte lumi, in a mea ..lume.

    1. eu m-aș bucura mai mult
      să o luăm, încet, pe rând,
      și să trecem-n descifrare
      doar de data viitoare;
      mulțimita-s, negreșit,
      ..de azi timpul…s-a lungit,
      nicidecum in…calendar,
      ci aicea..pe hotar
      de cuvinte și alint:
      concursul l-am izbăvit
      trecem iar la scris povești
      punem versuri la ferești

Comentariile sunt închise