Mărgăritare versificate

Un om, pe drum de lut

Să nu adapi gândirea lumii
Cu vorbe roșii în colț de gând,
Să nu pui zambetul luminii
Pe chipul vreunui suflet hâd,
Să nu dai soarele ca dar
Magiei negre-nșelătoare,
Sa nu il chinui in zadar
Pe omul care vrea sa zboare.

Sa lasi sa creasca fiecare,
Sa zburde-n viata asta gri,
Sub semnul unui OARECARE.
Ilustru nume poate fi.

De-o rătăci cu minți de cruce,
Cu teorii ce sparg minciuna,
Vreun geniu blând care tot fuge
Ce-ar prinde-n inimă chiar luna,
Să nu-l alungi, zvacnind spasmotic
În frici stinghere și amare,
Chiar de-i murdar sau e cianotic,
E un suflet fără alinare.

Și de-l privesti, să-l lasi sa creada
Ca el a cucerit imperii
De stele care or sta sa cadă
Și chiar povestile din ele,
Sa-i pui incet, pe mâna stanga,
Un fluture cu alb pe margini,
Și o sa vezi ca o sa stranga
O lume-ntreagă in imagini
Ce-or derula in mintea-i dusă,
Cand i-o fi foame sau doar somn,
Despre o iubire cam apusă,
De cand era si om, și domn.
Nu pune chip nechipului,
Chiar de iți pare cunoscut,
Dă-i libertatea omului,
Ce-i e final și început.
Nu îi da nume, are unul,
De l-a uitat nu-i vina lui,
Nu spune încet: „Uite, nebunul!”
E doar un om, pe drum de lut…
..dintr-un film mut.
fluturi

 

11 gânduri despre „Un om, pe drum de lut

  1. Nu te uita că-i drum de lut
    Și nu căta c-ar fi nebun,
    Este doar om cu suflet bun,
    Care-a uitat ce l-a durut.

    Căci doar așa își duce clipa,
    Cu-n fluture cu alb pe margini,
    Iar tu, să vii, să îi alini
    Durerea, că și-a rupt aripa.

    1. E un prizonier in lumi durute,
      Spuneai privind înspre Ioan,
      Nu simte vântul pe-al lui munte,
      Nu-și da tributul său cu bani.

      El cântă stelelor și lunii,
      Dă plata sa prin fluturi albi,
      El nu e frate cu nebunii,
      Ce-și umblă pașii printre ani.

      E omul stanca, omul piatra,
      Pe strada e cu dor de ducă,
      Dar libertatea sa-i răsplata
      Alegerilor de…nălucă.

      Ma dor străinii fără suflet
      Ce au pe chip sila, ca scut,
      Dar omul nostru e ca un cantec
      Si-i chiar un OM, pe drum de lut.

Comentariile sunt închise