Sunt om greșeală,
Om păcat,
Sunt o-ntâmplare
De-altădat’,
Sunt omul frunză,
Omul cer,
Sunt o imagine
În eter;
Sunt omul vorbă,
„Necuvânt”,
O scriere
Ca vorba-n vânt,
Dezamăgirea
Din trecut,
Nu prea sunt
Omul legământ.
Sunt omul trecere
De o clipă,
Cât o bătaie
De aripă;
Sunt omul munte,
Omul vis,
În al mirării
Paradis.
Sunt omul piatră,
Omul stâncă,
Sunt o fugară
Și-o nălucă;
Sunt omul cremene,
Om sare,
Sunt patimă
Și sunt și floare
Ce-și scutură corola
În lume,
Cu roua sa să spele
Un nume,
Purtat mai bine
Sau mai rău,
Sunt doar un om
Pe drumul său.
Nu sunt deloc
Ce aș vrea să fiu,
Dar sunt doar om,
Atâta știu.
Sunt om ne-om,
V-am zis cândva,
Pe când vorbeam
De viața mea;
Depinde acum,
Ce avem în cale,
O bucurie sau
O jale,
Un gând frumos
Sau o-ntristare.
Oricum aș fi,
Eu sunt-nu sunt
Mai mult o vorbă,
Nu …… cuvânt!
Între o vorbă și-un cuvânt
E legătură de pământ,
Este rostire și e ton,
Și diferență de atom,
Cuvântul stă și vorba zboară
De-i toamnă sau de-i primăvară.
Căci altfel, diferență nu-i,
Același sens îl dau oricui,
Același înțeles subtil,
Privit din față, din profil.
Dar în cuvintele de sus,
Un OM descris-ai, cum des nu-s!
Un om cu bune și cu rele,
Cu gânduri bune sau rebele,
Cu visul nespus nimănui,
Ducând speranță orișicui!
Aș comenta, dar nu am ce,
Căci Adriana, e – nu e!
Se joacă, dar în serios,
Când este sus, când pare jos,
Dar tot meru ai s-o găsești
Cu gânduri bune la ferești!
Ma pierd cu zile și cu luni,
Ma pierd prin slove, aprind tăciuni,
Aduc revolte și regrete
Sau lamentări cam desuete;
Mă strig, mă caut, mă găsesc,
Dispar ca mai apoi să cresc,
Primesc in dar cuvinte moi,
Mă indulcesc și mă înmoi,
Și uit că sunt și că nu sunt
O trecere sau vorbă-n vânt;
Si prind aripi, și zbor din nou
Să pun zălog pe blogul meu.
Omule munte ești omul om, omul credință, omul gând bun și omul dor, omul faptă, nu omul decor. Ești omul poveștii și…te ador!
..ba sunt și om decor căci impodobesc viața a cel puțin doi oameni, care-mi spun asta. Dar asta e o glumă a noastra, de acasa. Si eu pe tine, Nico!
Eşti omul drag sufletului meu.
..și tu mie, păpădie