Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte · Mărgăritare versificate

Cred

Dacă nu ar fi oameni în jurul meu, pe fb, care să mă tragă de mânecă, când și când, nu știu dacă m-aș mai întoarce pe blog prea curând. De spus-scris…aș avea o grămadă, nevoie mare, dar timpul și starea de sănătate îmi sunt puțin dușmani. Cui nu sunt, însă?! Multe se întâmplă în realul meu, doar dacă aș lăsa însemnări despre cățeii mei bucluc și mi-ar ieși de un articol zilnic, sau de acțiunile soțului meu în ceea ce privește Harghita și Covasna și zău că nu aș duce lipsă de material! Scriu duzine de cuvinte pe care uit sa le așez aici, inventez jocuri de cuvinte pe care le pitesc pe foi și îmi scriu gânduri nepotrivite ochiului public în loc tainic. Ri-si-pi-re. Stiu, dar mi-e bine așa.

Și pentru că tot vorbeam de duzina de cuvinte, iar azi am văzut că Eddie a și pus noua provocare pentru săptămâna viitoare, și pentru că Dana, omul meu cu aripă ocrotitoare ce nu mă lasă să dispar din lumea asta a blogurilor, m-a rugat să cuprind cuvintele într-o încercare de poem, pornind de la comentariul lăsat de mine la poezioara ei ”Numerologie”, uite-mă cu versurile mele ce au stat pitite pe pagina de fb, intr-o notiță. Mulțumesc, Dănuțo pentru tot și succes la Superblog.

                                                          CRED

Cred și atât!, spuneam deunăzi;
Cred în a mea viață, în legi nescrise, vii,
În Dumnezeu și atom, în fiece celulă,
Cred în destin și soartă, în soare și în lună,
În astre și în stele, în numere și drum;
Cred în miracol simplu, iubire și parfum
Adus încet din vise, pe când credeam în frică
Și îmi vedeam de viață, cu pași ca de furnică,
Greșind, trădând, privind fără să sper
Că viața poate fi un simplu giuvaer
Ce-l șlefuiește clipa și oamenii din jur;
Cred mult acum în oameni, privind prin împrejur,
Văzând că din cărbuni ieșit-au diamante
Ce strâng o-ntreagă avere din inimi prea curate.
Mai cred că în esență contează ce iubim,
Cum te împaci cu tine, cum vindeci ce trăim,
Cum treci peste un termen ce pare fals în acte,
Căci tu ai scris povestea ce timpul o socoate
O rătăcire amară, minut cam depășit
De fapte mai concrete, ușoare de trăit,
Și-ți dau pelin pe buze, și negru în pupile
Şi-n cartea ta cu gândul ai vrea să lipeşti file;
Un gând major, suprem, cu risc de avalanşă
Dacă nu e prezentul mereu stăpân pe manşă.
Prezent în care cred puternic, arzător,
Reper constant și trainic, supravietuitor;
Mai cred în țel comun, în palme adunate
În rugăciune simplă și iertare de păcate,
În ochii care știu că suntem trecători
Căci fără de trecut, nu este viitor.
Mi-e lege azi cuvântul ce face ca de-o vreme
Să cred iar în iubirea cea fără stratageme,
Simplificând silaba și litera amară,
Privind cu fericire la tot ce mă-nconjoară.
 
 
Că-i Dumnezeu sau taină, sau doar astrologie,
Eu cred. Și atât. Și-n mine-i o mare bucurie!


Cuvintele impuse ce s-au vrut vedete sunt: numere, diamante, minut, lege, major, avere,fals,negru, esenta, supravietuitor,risc, termen. 

16 gânduri despre „Cred

  1. Eram sigura ca aici va arata mult mai bine. Parca si intelesul e altul si razbate din versurile tale o intreaga filozofie de viata, iar daca sunt citite cu atentie se pot intrezari zbateri, sperante, credinta… o viata cu bune si cu rele, asa cum o traim zi de zi… Intelegi tu cam ce am vrut sa spun. 😀

    1. ..exact ce am vrut eu sa spun: nu cred in oamenii imaculați, fără pată, fără greseli, regrete, frământări dar cred și in timpul lin al împăcării cu sine, cu trecut, prezent și cu tot ce va veni. Apropo, m-ai păcălit nițel, am crezut ca poza cu gramofonul e tema de luni. Cand colo am o iarna in septembrie.

  2. Foarte frumos! Nu am nimic cu duzina, pe vremuri am scris şi eu.
    Dar, sincer cred că ai reuşi cu mult mai mult dacă ai scrie liber. Şi cred că ai avea succes!

    1. ..culmea e ca scriu rar pentru duzina, iar mie imi place ce iese din niste cuvinte aiurea. Succesul? Ti-l las ție …pe tot! Sau cui și-l doreste! Mulțumesc de sugestie!

  3. Frumoase versurile tale, Adriana!
    Mi-ar place sa vad o foaie cu jocurile pe care mintea ta neobosita le nascoceste.M-ar place sa vad si o foaie cu gandurile tale dar nu vreau sa par indiscret…Povesti cu catei as citi la orice ora mai ales daca ii are pe Toto si pe Lupu-Baiatul ca protagonisti 😉 Privesc cu admiratie si la actiunile pe care le face Mihai si mi-ar place sa citesc mai multe despre ele.

    Dar…..fa-te sanatoasa,si daca vei avea avea sunt convins ca vei scrie…Nu pleci nicaieri, eu nici atat, am rabdare pana vei reusi sa asterni pe foaie cele mai fascinante povestiri…

    Nu renunta la b log chiar dacab scrii rar…

    Sanatate si toate cele bune!!!

  4. Uite de ce nu voi renunta eu la duzina, pentru ca rar gasesti un om, asa cum esti tu, perseverent și atent, grijuliu cu noi și fidel unei idei care a adus multe scrieri bune, dar si oameni frumosi. Stiu ca despre catei as putea scrie non stop, cu 6 in jur..nici nu am cum sa nu am subiecte, dar cunosc, din experienta, ca putin moderație nu strica. Azi sotul meu, citindu-mi niste esee mai …„curajoase” mi-a confirmat faptul ca nu-l deranjeaza controversele ce s-ar putea naste in urma acestui gen de articole, asa ca m-am mai relaxat. Aveam o idee fixa ca s-ar putea sa nu-i placa abordarile mele. Asa ca multumesc, Eddie, presimt o revenire in forta. Saptamana viitoare am ș i niste programari la analize și tot felul, asa ca vom vedea daca e doar epuizare sau schimbare de anotimp. Te salut cu drag, mă bucur ca esti un om atat de complex și pup blănoșii cu drag.

  5. E frumoasă poezia. De nota 9,50. Mai cizeleaz-o puţin, dacă ai făcut versuri cu rimă, ai grijă să rimeze peste tot şi să nu-şi piardă nicăieri ritmul. Haide, nu e greu să scoţi din ea 2-3 poticneli, dar e mare păcat să le laşi acolo. Scoate-le, aşa, de amorul artei. 🙂 Merită.

    1. …mi-am tot citit-o, ca si cand nu e a mea și ori ma las de versuri, ori las pe alții, ca in afara de supraviețuitor, pe care l-as fi sarit bucuroasa de n-ar fi fost obligatoriu, dorind sa-mi pastrez ideea, (ca asa sunt eu, daca n-are mesaj, nu pot scrie) nu reușesc sa scot sau sa asez nimic. Multumesc de sfat, poate altadata voi fi mai inspirata. Astept orice sugestie in plus. Multumesc.

      1. Timp pentru o poveste n-am, iar despre lucruri simple, care curg, n-am avut chef a scrie. Sper totuși sa pot reface versurile și intre timp, cu ajutorul tau, pentru care multumesc, cred ca am și reușit. Oricum, era bine sa fi ramas la comentariul lasat Danei pe blogul ei. Mai binele e dusmanul binelui și nu e mereu calea corecta.

      2. Dragă Adriana, nu-ţi lipsesc inspiraţia şi talentul. Şi nu e nicidecum cazul să te laşi de versuri! Aici e vorba doar de o rimă care-ţi lipseşte şi de vreo două locuri unde versul e şchiop. (Şi nu ţi-aş fi atras atenţia asupra lor dacă în ansamblu poezia nu mi-ar fi plăcut foarte mult.)
        Nu ştiu dacă ai văzut vreodată câte variante au poeziile lui Eminescu (eu am o carte veche, cu toate scrierile lui) – se spune că geniul e 99% transpiraţie şi doar 1% inspiraţie. Vezi că există pe net dicţionare de rime, iar silabele se pot număra când nu simţi altfel măsura; dacă diferenţa e numai de o silabă, de obicei merge, însă altminteri e supărător.

        La capitolul sugestii, uite cum aş modifica eu – acolo unde mi se pare că nu e OK:

        Și-ți dau pelin pe buze, și negru în pupile
        Şi-n cartea ta cu gândul ai vrea să lipeşti file;
        Un gând major, suprem, cu risc de avalanşă
        Dacă nu e prezentul mereu stăpân pe manşă.
        … … …
        Și-n care cred puternic, adânc și arzător,
        Reper constant și trainic, supravietuitor;
        Mai cred în țel comun, în compatibilitate,
        În rugăciune simplă,-n iertare de păcate,

        Şi compatibilitatea aş scoate-i de-acolo, fiindcă strică puţin ritmul, dar nu-mi dă acum prin cap cu ce s-ar putea înlocui.
        Şi nu am cîtuşi de puţin pretenţia că sunt cele mai inspirate modificări, dar, poate, pornind de la ele, găseşti ceva mai potrivit. 🙂

      3. ..ei, mult mai buna varianta ta, si sa stii ca oricat as fi citit-o, eu nu mai reușeam s-o refac. Sunt genul care scriu dintr-o suflare, fara ciorne, fara stersaturi sau imbunatatiri și se vede clar lipsa mea de experienta dar și de preocupare constanta. Stiu și de dictionar, și pe net am gasit pagini cu rime, dar n-am apelat la ele vreodata crezand ca ma descurc. Duminica voi reface, sper, poezia, desi as lasa-o asa sa nu uit niciodata ca e loc de mai bine. Mulțumesc mult. Profesionistul se vede. O SEARA BUNA.

        1. Şi eu cam tot dintr-o suflare scriu, ori îmi iese, ori nu (ce las cu eticheta „ciornă” de obicei aşa moare), dar uneori mai fac mici modificări când citesc după ce pun pe blog – se-ntâmplă câteodată şi după câteva zile, dacă mi se pare că e cazul.
          În schimb, când fac traduceri caut rime prin dicţionare şi stau uneori şi câte-o jumătate de oră la o strofă de patru versuri. 🙂

    1. ..mulțumesc, Carmen pentru ca orice semn mă face sa nu renunț de tot la blogul asta, pe care l-am adorat și abandonat și pare-se incepe sa se si vada asta …cam tare. O seara frumoasa și succes in tot ce faci. Am tras cu ochiul la blogul tau și e treaba serioasa pe acolo. Te felicit!

    1. Ehehe, uite cum deconspiri putin din tine. Vrancea? Brasovul meu va saluta. Si eu, bineînțeles.

Comentariile sunt închise