Eu ştiu, acum, că inima îmi poartă,
cuminte, mii şi mii de gânduri,
ce vor să zboare libere-n înalturi,
dar cad şi rup cadenţe sau sparg rânduri;
adun mirată doar un pumn de fapte,
din revoluţia de-o şchioapă ce se zbate,
în sufletu-mi bătrân ca o răscruce
si-adorm visând cuvântul care curge,
ce ar putea să schimbe lumea toată,
dintr-o dată.
 
A îngheţat, cam tainic, timpul straniu,
din amintiri uitate-n gări cam goale,
fără decor şi fără de peroane,
cu călatori în mine dinspre tine,
cu sufletul pribeag şi geamantan de nuc
pe care soarta l-a plimbat cam mult
şi-acum aș vrea să-l uit
în halta visurilor care par abis,
căci viața e-un tumult, nu doar un vis,
de neatins.
 
 
 
Însă tot urc, chiar dacă rătăciri
mă păcălesc, lăsându-mi doar un fir
de care trag să-mi cos un semn de os
și chiar de n-am primit nimic,
eu multumesc frumos
că m-au ținut puterile în mers,
iar rostul lumii are înțeles,
căci m-a purtat spre vremuri cu-al iubirii scut
..şi-am renăscut

 

 

 

8 gânduri despre “Şanse rescrise

  1. Şi te ascunzi printre cuvinte,
    şi rătăceşti prin spaţiul rece,
    şi nu e nimeni să te-alinte.
    Mai stai o viaţă, nu te trece…
    Şi plouă tandru în rafale
    şi ploaia-mi bate în ferestre
    şi nu eşti tu aceea care
    să mă iubeşti ca-ntr-o poveste…

    Cine este muză, acum?! 🙂

    1. Eu nu m-ascund, eu fug de tot
      Fugar-am fost de cand socot
      Ca viata mi-a intins covoare
      rătăcitoare

      Şi-n drumul meu au fost şi ploi
      Au fost şi neguri, şi noroi
      Dar am fugit neîncetat
      şi-odată…am stat.

      Privind la lumea ce trecea
      Stiam ca trece viaţa mea
      Si m-am ascuns într-o privire
      cu albastru-n ea şi mulţumire
      şi teama a fugit doar ea
      fugara mea..

Lasă un răspuns la Adriana Anulează răspunsul