gardut

 

E o ceaţă lăptoasă peste Braşovul meu,
E un caimac alb, ca o spumă de lapte diafană
într-o ceaşcă largă cât oraşul
şi parcă văd ochi timizi ce aşteaptă la rând.
Privesc în dreapta, în stanga, înainte,
dar nu au curaj să guste;
le e teamă că li s-ar întâlni privirile
sau şi-ar apropia prea mult buzele.
Toţi caută toarta ceştii celei mari;
nimeni nu ştie, însă, că e tot acolo,
sprijinită de muntele cel blând şi pios.
Caimacul se desface puţin, ca un murmur.
Nu toţi îl aud, doar cei curajoşi
ce rup, deja, cu dinţii din bezeaua norilor.
E o ceaţă lăptoasă peste oraşul meu
şi unii se avântă în luptă doar cu o ..linguriţă;
eu le-aş fi sugerat nişte lopeţi
şi să privească drumul, nu cerul.
Ce prostie, doar locuim în nori cu toţii
Si chiar şi acolo nu mulţi se simt confortabil
..doar cei curajoşi!

 

Vă mulţumesc tuturor pentru mesaje şi urări, pentru popasul în acest loc şi sper ca laptopul meu să fie reparat mai curând  să putem socializa. Până una alta, am lăsat un semn aici şi gânduri bune către voi. Să fiţi fericiţi în acest 2015! LA MULŢI ANI!

18 gânduri despre “Ceaţa

  1. Văd că tu ai înfruntat ceața. Și nu cu o linguriță! 😉
    Întoarce-te repede printre noi, căci ne faci să ne fie dor până și de… cețurile Brașovului! 🙂

    La mulți ani!

    1. La mulţi ani, Mugur. Ştii cum scriu de pe tabletă? Ca un melc, dar nu asta e important, vine el şi laptopul şi nu mai am scuze. Îţi doresc un 2015 bun şi cu impliniri. Azi ceaţa a lăsat locul unei ploi uşoare ce a mai topit zăpada din curte, dar, cum spunea cineva pe fb, e multă ceaţă incă pe terra şi curajoşi sunt doar unii. Pe aia îi admir eu..

    1. Irina, draga mea, iţi mai spun o dată la mulţi ani, deşi noi două putem spune că am făcut REVELIONUL împreună. Versurile mele sunt şi reci uneori, dar se incălzesc prin cuvintele voastre.

      1. Asa este! Ai fost Omul care mi-a fost alaturi in noapte trecerii prin ani. Si asta e deja o amintire care va ramane mereu draga sufletului meu.
        Cat despre caldura versurilor, sa nu te indoiesti. Caldura, ca si frumusetea, e in ochiul si sufletul celui ce citeste.

    1. Sunt o mărginită. Văd doar concretul: orasul meu, muntele meu, Brasovul meu. Cand eram tanara, tinerică…imi spunea cineva că nu impart nimic cu nimeni, că am simţul posesiunii dezvoltat şi radea de mine: pisica mea, masina mea_(aveam un tomberon de maşină) casa mea şi nimeni pe lângă ele. Avea dreptate, dar uite-mă acum…că am cu cine sa impart toate astea. Mamăăăă, unde m-am dus cu ..subiectul, upssss

    1. Mi-a incălzit şi dimineţi şi seri,
      căci am uitat să vin să dau bineţe,
      nu ştiu ce-i azi, dar ştiu că ieri
      mi-ai pus in suflet dor şi frumuseţe

      şi-ţi mulţumesc.

Lasă un răspuns la RaduThor Anulează răspunsul