Lut, ce-mi modelezi tu viaţa din cuvinte şi trăiri,
din frumos şi din urâtul ce nu scapă spre străini,
ce mi-l dai să prindă-n mine rădăcini, deşi nu vreau,
nu puteai să fii lut moale dintr-o toamnă ce-o ştiai?
Să mă naşti într-un septembre sau o lună aurie,
să fiu fata nucilor, leagăn să îmi fie o vie..
..cu rod copt şi tămâios,
să fi luat doar ce-i frumos?
Să prind gust de toamnă sacră,
de iubire foarte coaptă,
de dovleac amăgitor,
să am roşul frunzelor
în obraji şi-n păr, cumva,
să simt toată toamna mea?
Lutul meu a fost cam tare,
căci născută-s în ianuarie,
mi-a cam râs de viaţă, aşa,
şi-a pus gust de toamnă-n ea ,
să îmi fie de folos,
să îmi dea un pic de roş’,
să îmi lase-ncet pe buze, într-o iarnă, ….
nişte frunze.
Postarea face parte din provocarea de luni, un joc cu temă fixă în care fiecare abordează cum simte subiectul. Eu îi mulţumesc lui Carmen pentru inspiraţie. Avem şi acum un tabel cu ceilalţi participanţi.
Schimbă toamna-n primavară,
Frunza ta în verde crud,
Zvârle iarna către vară
Când apar fructe de-agud,
Apoi vezi dacă îți place
Astă viață să trăiești,
Iarna dacă nu-ți dă pace,
Cu-n strugure s-o-ndulcești!
…iarna-i goală şi străină
Pomii-s trişti şi goi, şi uzi
Vreau o toamnă mai calină.
Cum de spui tu de aguzi?
Caci agude parfumate
Nu mai stiu să fi văzut,
Ce mai colturi parfumate
Răscolita-i c-un cuvânt!
Cred că toamna e in mine,
Mai mereu, de cand mă stiu,
Iarna-i sora ce imi tine
De noroc de la-nceput.
Mă voi mulţumi cu iarna
Fără să mai fac talente
Caci se pare că dau iama
Numai versuri desuete;
Şi să nu fiu mult prea rece,
De aia toamna o invoc,
Deşi stiu acuma sigur
Iarna mi-a purtat noroc.
Multumesc, Mugur. Totdeauna imi lansezi provocari, desi nu le merit la cat de rar trec pe aici.
Iarna-i rea? Zici tu acuma.
Eu din toamnă sunt cules.
Nu zâmbi, căci era iarnă,
Cu omăt atât de gros
Că a trebuit trăsură
Pân-acas’ să pot s-ajung!
Era toamnă, ca o doamnă,
Cu maramă albă-nea,
Chiar de Brumărel o cheamă,
Era ca o iarnă rea!
Nu te plânge că arar
Dai pe-aici cu-a ta privire,
Căci ne-aduci mereu în dar
Minunata-ți potrivire
De vers cald și metaforic,
Uneori chiar cu povești,
De mă-ntreb câteodată:
Cum mai faci de le găsești?
…azi te-am găsit in spam şi m-am bucurat atat de tare ca am slobozit tipat de fericre. M a voi bucura de clipele perfecte ale anotimpurilor şi promit ca n-am să mă mai plâng de trecerile mele rare de pe aici; cu asemenea cuvinte primite am găsit balsamul perfect.
Toamna mea e diferită
Mă amăgeşte şi mă incită
Cu un must spumos în cană
Care merge c-o pastramă!
😉 Deh, îmi este foame! 🙂 Scuze…
..fără scuze, domnul meu
căci ce este mai de bon ton,
intr-o toamnă adevărată,
decat must şi o bucată
de pastramă afumată…
Lutul din care ai fost tu modelata,Adriana,si-a dorit ca tu sa fii fata fulgilor de nea si a oamenilor de zapada.
..mda, al frigului şi gerului, fata munţilor ninşi ce strigă după o toamnă ruginie..
Frumoase cuvinte ați înșirat! O toamnă rodnică, făcută din lut maleabil după propriile dorințe! 🙂
..chiar mi-as dori ca lutul acestei toamne să se poată modela după cum vreau eu.
Are gust bun toamna ta, îmi place și mie să o gust…dar îmi place să o gust acasă, la țară, la culesul strugurilor!
…da, tu fără gustul satului unde ai crescut parcă nu esti tu. Oare ce ai mai scris despre asta? Trec eu azi pe la tine…mai pe seara..