Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Poveste pisicească

Pe streaşina ce-şi prinde stropii înaltului meditativ,

O mierlă poposi alene şi începu a ciripi.

O clipă doar a mea privire, ce-i drept a unui somnoros,

O prinse-n raza de acţiune dar o vedeam de sus în jos.

Pe perna cu patină veche şi cu miros de trandafiri,

Cu palma-ntinsă spre pisica ce m-aducea cumva-n simţiri,

Vedeam cum nările îi joacă şi cum piţigăie ceva

În limba mierlei vrea să strige şi s-o curteze parc-ar vrea;

Alunecă, foşnind distrată, pe cel pervaz de pod curbat,

Pândind mirată înspre pradă precum un vânător sadea;

În panoplia de trofee îmi pare că ar vrea s-o ducă,

Mă mir şi râd uşor, şoptindu-i:  ”Vânezi mai bine o nălucă!”

Dar ea nu vede, nici n-aude, ca un piton se înconvoaie;

Se mişcă, şuieră, se-ntoarce, o clipă parcă, în odaie;

Îmi pare un tren în gara goală, cu un peron îngust şi ud,

Staţionat în aşteptarea momentului de nou avânt;

M-aşez mai bine-n aşternuturi, dar mă întind să o privesc:

Pisica cântă iar cu mierla, şi pare chiar că îşi vorbesc.

Rămâne-n post un pic proptită şi mie -mi pare în zadar

Efortul ei de cucerire ce este perpendicular

Cu gândul mierlei ce nu ştie că o admiră o tigresă,

Deşi cu ghearele ieşite ar prinde-o strâns ca într-o pensă.

Mă sperii, totuşi, când din salturi ajunge-n colţ periculos,

port atuncea în poveste, n-o mai privesc de… sus în jos:

Un zgomot ca din întâmplare trimise mierla-ntr-un copac

Ce păstori întreaga scenă, cu rol un pic neînsemnat.

Şi mâţa mea, ce se udase în streaşina de la mansardă,

Se-ntoarse iară către mine cu mersul ei ca de paradă;

Îmi toarce iar poveşti de adio şi de superbe vânători

Iar eu mă-ntreb extaziată: ”’Or fi şi alt gen de comori,

În lumea asta obosită şi fără trenuri pe peroane,

Decât un bot de pisicuţă şi terapia-i de valoare?”

79035-531511_239784142832128_1605823949_n

 

Acum povestea-i amintire şi nici nu poţi să o cuprinzi,

Dar n-am tristeţe, ci iubire ce poartă numele de Zizi.

 

 

 

 

Cu părere de rău, dar lucruri, ce nu au tinut de mine, m-au trimis departe de net şi laptop şi nu am putut scrie duzina. Eu totuşi m-am folosit de cuvintele ei şi am mâzgălit ….ceva.  Zizi e sigur bine acolo unde e, deci fără tristete, vă rog.  Ea e…şi va fi…

20 de gânduri despre „Poveste pisicească

  1. e povestea oricarei pisicute fascinata de mierla cantatoare , nehotarata daca sa o asculte sau sa isi urmeze instinctul de felina.. mazgaleala ta e foarte vie si e mai degraba un tablou in culori decat o schita sumara.

    1. …ca întotdeauna esti generoasă cu mine, dar uite cum mă bucur că prin pisicuta voastră multe din povestile noastre vor avea continuitate fix la voi in casă…

  2. De când mi-am cumparat lavandă mi-am găsit o ocupatie inedită: păzesc mâţa de albine , viespii, bondari. A venit de două ori „rănită”înţepată fix în bot. Nu s-a învăţat minte. De’, instinctul …

    1. …la cat e de jucausa mata ta, nu mă mir. Vreau şi eu lavandă, musai să-mi cumpăr, mai ales că mate prin apropiere nu mai am. Autistul Silver doarme intr-un loc ascuns, iar Tan-motan…stă pe acoperisuri

      1. M-am gandit si eu .. lavanda la Brasov … ce minunatie ! Dar trebuie pusa in ghiveci si tinuta in casa iaran. Relativ la mâta, da, are energie cat pentru zece. Au piscat-o deja 2 albine dar tot degeaba 😉

      2. …merită să incercăm un pic de lavandă in ghivece şi apoi vedem ce iese. Ce fain sună Brasov …în lavandă…

  3. Pisica noastră pândea în fiecare an cuibul de turturici d sub streașina balconului. De la etajul IV!!! De pe marginea pervazului!!!!! De unde mai căzuse o dată!!!
    Așa că tata a stricat cuibul, ca să salvăm pisica 😆

  4. Zizi a ta și mierla ei m-au făcut să mă gândesc la Kory și încercările ei chiar inutile de a prinde… vrăbii ! Ditamai cățeaua de vreo 30 de kg, dacă nu mai mult ! 😆

    1. Eşti totdeauna mult prea generos cu mine. Nu ştiu dacă e aşa cum zici, dar un lucru pentru mine e clar: dacă acum 15 luni nu aş fi pornit a scrie, nu aş fi aflat niciodată că pot avea măcar îndemânarea de a aşeza şi altfel cuvintele decât într-o conversaţie normală. Eu nu am mai scris…niciodată, nici măcar…rânduri-gânduri. Mulţumesc…

      1. Știind că textele acestea sunt făcute sub presiunea timpului și cu 12 cuvinte impuse pe deaspura, părerea mea rămâne valabilă.

Comentariile sunt închise