Mărgăritare versificate

Cer albastru

Ronţăi vise albastre

Şi disec curcubee.

Mi-a rămas unul

De la Paris

Pe când împodobea turnul Eiffel,

După o ploaie de vară,

Şi l-am luat cu mine acasă.

N-a încăput în valiză,

Şi mai bine aşa

Că mi-l luau ăştia la vamă,

Ca marfă de contrabandă.

L-am ascuns într-o cutie.

A încăput tot.

Curioasă treabă, mi-am zis,

Dar am tăcut chitic

Să nu-l găsească.

Şi am uitat de el…

Vreo câţiva ani.

Acum, să nu vă mire că ronţăi albastrul din el!

Celelalte culori erau

La un party

Dat în cinstea eliberării din cutie.

De ce ronţăi vise albastre?

Ca să capăt aripi spre cer senin

Şi să fug departe.

As fi vrut să duc curcubeul înapoi în Paris

Dar mi-am zis că n-am viză pentru el,

Asa că ronţăi vise albastre

Şi poate-mi cresc aripi..să zbor,

Şi să mă poarte iar acolo,

Căci… mi-e cam dor. d9ec0-efelcurcu     În tabel veţi găsi unele mai actuale. Eu am trişat, din motiv de vacanţă, cu o scriere mai veche.

10 gânduri despre „Cer albastru

    1. …cerul tău albastru e puritatea lui Dante, in primul rând; acolo găseşti tot frumosul de care ai nevoie…

    1. …nu se vede bine in fotografie, dar şi pe noi ne-a plouat 2 zile până la piele şi atunci tocmai fotografiam curcubeul.De aia ronţăi vise albastre, din curcubeul din fotografii…

    1. Deh, era cer de …Paris.Mulţumesc, potecută. Cam târziu răspund…dar poposesc greu in casa mea virtuală…

Comentariile sunt închise