Scrisul alină, scrisul dezbină;
Scrisul te-nvaţă şi te înalţă,
Scrisul e dor pus pe covor,
Covor cu vorbe ce sunt doar slove.
Scrisul atinge, dar te şi frânge,
Căci n-ai cuvinte
De luat aminte;
N-ai nici silabe noi şi cuminţi;
Cu scrisul tău poţi chiar să minţi.
Cel ce citeşte, de drag sau silă,
Prinde cuvântul sau poate milă.
Nu-i important ce scrii şi cum,
Tu ştii că-ncerci să ai alt drum,
Drum nepăşit, curat, senin,
Lasa-ţi afară al lumii venin.
Iar tu ce vii să citeşti printre rânduri
Vei aduna doar mirare şi gânduri,
Căci de-ţi prinzi ochii pe litere scurte,
Nu ai să vezi decât o mulţime de puncte;
Vei confunda autorul cu scrisul,
Vei căuta peste tot compromisul
Şi cand vei simţi liniştea prinsă-n tăcere
Vei şti că e o mască… de ascunsă plăcere;
Şi că scrisul ce-l cauţi cu adevăr şi lumină
E sortit altuia, deci nu-i nimeni de vină
Că tu treci să vezi ce mai e de vânzare
În cămara de vise a unui om oarecare.
Tot cuvântul, cuprinsul, început şi sfârşit
Au scris alţii demult într-un vers neclintit,
Ce-i deja pus în ramă şi-n coperţi de hrisoave
Şi nimic ce-i de azi nu încape-n ceasloave;
Căci puterea stă-n tihna slovelor adormite
Ce le porţi şi în suflet ca pe o masă de umbre.
Umbre ce trec peste cuvintele tale
Şi-atunci ele-nfloresc ca bobocul de floare;
Şi e clar că nu ai parte de o mie de-atenţii,
Deşi ai spus-o mereu…că esti făr’ de pretenţii;
Şi ca semeni a vers, dar eşti doar încercare
Din cămara de vise a unui om…oarecare.
Rezerve de zâmbet şi alinare în cămara plină de vise! Mulţumesc!
…potecuţă, tu esti o alinare pentru mine de ceva vreme.Te îmbrăţişez…
Fără cuvinte!
Nici eu nu prea am, dar nu datorită poemului…ci tot aşa, sunt pe-al tăcerii drum…
Măcar din tăcerile tale izvorăște frumosul!
Sublim!
Mulţumesc, copil frumos!
Din camara de vise a unui om oarecare
nimic nu este de vanzare
ci daruit cu atata candoare
de acel om…oarecare…
Exact, n-avem de vânzare decât gânduri bune. RESTUL…e la liber, să ia cine vrea după bunul plac: ce vede şi ce simte.
Emotie si sensibilitate. Cuvintele imi par mici pentru a descrie ce simt
Măi, gând gutuiat …te pupic apăsat pe sufletul tău…sensibil. Tu vezi ceea ce vrei să vezi…să ţii minte asta!
;)asa o sa fac
Din cămara de vise a unui om…oarecare.
Scãparã cuvinte ce pot chiar sã doarã,
Dar sunt şi cuvinte ce-alinã şi cântã
Şi suflete leagã de-a pururi cu-n cântec !
Adunat-am În viaţă şi bune, şi rele,
Şi cuvinte de ocară, şi mesaj ca din stele;
Dar când blogul mi-e casă, unde intră oricine,
N-aş vrea să se creadă că nu-i parte din mine.
Şi cât timp pot să prind între vorbe minuni,
O cămară îmi voi face, şi în vise o s-adun
Poveşti multe din viată sau asa…oarecare
Şi voi fi pentru ele o…oarecare…autoare.
Sã strângi tot mai multe vise-cuvinte
Sã ai, sã compui un poem despre tine
Despre cei ce trecurã şi-ţi lãsarã o urmã,
Despre tot ce în juru-ţi se înalţã şi cântã.
Să dea Dumnezeu să pot face pace cu mine şi cu visele mele, să pot avea gând inspirat mereu. Mulţumesc, Rox.
Puterea cuvintelor este adeseori vindecatoare si uneori capata si alte valente…
Pana una alta, in alta ordine de idei, daca ai chef de un exercitiu de aduceri aminte, te-am invitat la un fel de leapsa pe blogul meu, despre cel mai drag articol al tau publicat pe blog.
…promit că miercuri scriu articolul, mi l-a dat intr.o leapsă şi Laura, dar eu am fost in vacantă o vreme.Te pup, Ralu.
Am la pritocit un articol căruia i-am scris doar titlul:
„Ucigaşii de visuri”. Mi-a fost frică să nu-l uit! 🙂
Sper să iasă măcar la fel de frumos ca al tău.
L-AI SCRIS? Dacă da, trimite-mi un link.
Încă nu! 🙂 Curând!
Si e durere cand il astepti si nu vine. Scrisul. Cuvantul. Sub orice forma.
…nu cred că e cazul tău, tu esti cadâna dulce a cuvintelor, esti rasul lor şi zâmbetul ni-l trimiţi şi nouă. În cazul meu…se potriveşte perfect…
E cazul meu…a fost. De o saptamana s-a schimbat ceva…