Mărgăritare versificate

Cămara de vise a unui om oarecare

Scrisul alină, scrisul dezbină;

Scrisul te-nvaţă şi te înalţă,

Scrisul e dor pus pe covor,

Covor cu vorbe ce sunt doar slove.

Scrisul atinge, dar  te şi frânge,

Căci n-ai cuvinte

De luat aminte;

N-ai nici silabe noi şi cuminţi;

Cu scrisul tău poţi chiar să minţi.

Cel ce citeşte, de drag sau silă,

Prinde cuvântul sau poate  milă.

Nu-i important ce scrii şi cum,

Tu ştii că-ncerci să ai alt drum,

Drum nepăşit, curat, senin,

Lasa-ţi afară al lumii venin.

Iar tu ce vii să citeşti printre rânduri

Vei aduna doar mirare şi gânduri,

Căci de-ţi prinzi ochii pe litere scurte,

Nu ai să vezi decât o mulţime de puncte;

Vei confunda autorul cu scrisul,

Vei căuta peste tot compromisul

Şi cand vei simţi liniştea prinsă-n tăcere

Vei şti că e o mască… de ascunsă plăcere;

Şi că scrisul ce-l cauţi cu adevăr şi lumină

E sortit altuia, deci nu-i nimeni de vină

Că tu treci  să vezi ce mai e de vânzare

În cămara de vise a unui om oarecare.

Tot cuvântul, cuprinsul, început şi sfârşit

Au scris alţii demult într-un vers neclintit,

Ce-i deja pus în ramă şi-n coperţi de hrisoave

Şi nimic ce-i de azi nu încape-n ceasloave;

Căci puterea stă-n tihna slovelor adormite

Ce le porţi şi în suflet ca pe o masă de umbre.

Umbre ce trec peste cuvintele tale

Şi-atunci ele-nfloresc ca bobocul de floare;

Şi e clar că nu ai parte de  o mie de-atenţii,

Deşi ai spus-o mereu…că esti făr’ de pretenţii;

Şi ca semeni a vers, dar eşti doar încercare

Din cămara de vise a unui om…oarecare.

 

 

25 de gânduri despre „Cămara de vise a unui om oarecare

    1. Exact, n-avem de vânzare decât gânduri bune. RESTUL…e la liber, să ia cine vrea după bunul plac: ce vede şi ce simte.

    1. Măi, gând gutuiat …te pupic apăsat pe sufletul tău…sensibil. Tu vezi ceea ce vrei să vezi…să ţii minte asta!

  1. Din cămara de vise a unui om…oarecare.
    Scãparã cuvinte ce pot chiar sã doarã,
    Dar sunt şi cuvinte ce-alinã şi cântã
    Şi suflete leagã de-a pururi cu-n cântec !

    1. Adunat-am În viaţă şi bune, şi rele,
      Şi cuvinte de ocară, şi mesaj ca din stele;
      Dar când blogul mi-e casă, unde intră oricine,
      N-aş vrea să se creadă că nu-i parte din mine.
      Şi cât timp pot să prind între vorbe minuni,
      O cămară îmi voi face, şi în vise o s-adun
      Poveşti multe din viată sau asa…oarecare
      Şi voi fi pentru ele o…oarecare…autoare.

  2. Sã strângi tot mai multe vise-cuvinte
    Sã ai, sã compui un poem despre tine
    Despre cei ce trecurã şi-ţi lãsarã o urmã,
    Despre tot ce în juru-ţi se înalţã şi cântã.

    1. Să dea Dumnezeu să pot face pace cu mine şi cu visele mele, să pot avea gând inspirat mereu. Mulţumesc, Rox.

  3. Puterea cuvintelor este adeseori vindecatoare si uneori capata si alte valente…

    Pana una alta, in alta ordine de idei, daca ai chef de un exercitiu de aduceri aminte, te-am invitat la un fel de leapsa pe blogul meu, despre cel mai drag articol al tau publicat pe blog.

    1. …promit că miercuri scriu articolul, mi l-a dat intr.o leapsă şi Laura, dar eu am fost in vacantă o vreme.Te pup, Ralu.

  4. Am la pritocit un articol căruia i-am scris doar titlul:
    „Ucigaşii de visuri”. Mi-a fost frică să nu-l uit! 🙂
    Sper să iasă măcar la fel de frumos ca al tău.

    1. …nu cred că e cazul tău, tu esti cadâna dulce a cuvintelor, esti rasul lor şi zâmbetul ni-l trimiţi şi nouă. În cazul meu…se potriveşte perfect…

Comentariile sunt închise