Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Mini vacanţa mea

  • Duzina de cuvinte:
Nu ştiu dacă e de vină primăvara de afară, dar mi-am aşezat în călimara tastelor toate cuvintele şi am decretat vacanţă de primăvară, aşa înaintea celei de Paşte, când vom urca în caleaşca noastră motorizată şi vom face turul oraşelor în care ni s-au refugiat părinţii, adică Buzău şi Iaşi. Şi cum totdeauna mă întorc super obosită, voi profita de căldura ce se anunţă şi începând de azi, notată deja în calendar, voi avea un timp doar pentru mine, în care să îmi încarc bateriile şi să îmi adun forţele risipite în activităţi obişnuite. Sunt foarte, foarte obosită fizic. Psihic nu se pune că împart la doi grijile şi problemuţele, aşa că acolo o cură de vitaminizare şi un magneziu rezolvă orice fisură. Sper. Era o vreme când mă pricepeam la puţină mecanică, când făceam diferenţa dintre o bujie, un jigler, ăla de se înfunda mereu, un capac de delcou, radiator şi electromotor. Frâne, ambreiaj şi cutie de viteze ştiam ce sunt. Am avut Dacie, încă mai am în acte, adică plătesc impozit pe ceva ce ar trebui să plătească altul, dar asta e altă prostie şi cu calm, fără să îmi activez neuronii temperamentali, voi rezolva problema. De ce zic asta? Păi, cine a ştiut, nene, că grila radiatorului se mai numeşte şi calandru? Am aflat cu puţin timp în urmă şi era să aflăm mai multe miercuri, când s-a pupat bărbatul meu, la o plecare de pe loc, cu un taximetrist. Maşinile, nu ei. A scăpat uşor, iar eu mi-am primit maşina întreagă şi spălată, sper, să hălăduiesc pe unde aş putea să-mi relaxez neuronii ăia, de care vă vorbeam. Ce vă miraţi aşa? Sub calota asta a mea, sensibilă în ultima vreme, încât şi ce e sub ea şi ce e pe ea mă nemulţumeşte,  s-au încins niscai lucruri. Aşa că purcedem spre relaxare. Mai întâi la coafor. Da, pentru că am o coamă de păr ce nu poate fi calibrat (de firul de păr vorbesc, da?), sub nicio formă, şi are musai nevoie de un aspect civilizat. Că pe urmă îl lăsăm creţ cum s-a pornit în viaţă sau lins cum apar în toate pozele de-mi plac mie, semn că în celelalte am senzaţia că sunt băgată la 220 v, deşi lumea mă iubeşte, în realitate, mai mult cu el natural, decât făcut cu placa, mai vedem?!. Ştiu, poveşti femeieşti, cu nemulţumire generală de cum ne-o lăsat Dumnezeu. Dar dacă se poate, de ce nu? Pe urmă vreau la Bistro de’l Arte, unde o voi invita pe sora mea la o supă de ceapă şi vom lua o porţie mare de calamar cu usturoi, singurul loc unde nu mănânci calamari din pungă sau congelaţi. Minunăţii. Bem un pahar de kir cu şampanie şi ne vom răsfăţa niţel, că n-o fi foc. Nu ştiţi nimic despre acest bistro? E un loc pe care îl iubesc. Un loc cu mâncare bună, cu atenţie la detalii, cu porţelanuri fine şi dantelării vechi şi care fac mâncare cu ingrediente naturale, experimentând de la reţete tradiţionale, la pampleuri şi sufleuri franţuzeşti. Bineînţeles că au şi firmă de catering, şi multe altele, dar mai bine daţi o fugă acolo, chiar şi la prima vizită în Braşov. E fix în centru, asa că nu e greu de găsit. Nu ştiu dacă oferta lor de primăvară nu mă va face să îmi schimb obiceiurile culinare din bistro, dar puteţi să o răsfoiţi voi, dacă vreţi. Cum sora mea e construită după acelaşi calapod cu mine, simt că mă va însoţi şi în alte incursiuni pe care vreau a le face spre găsirea unui confort psihic perturbat de iarna, ce parcă nu a fost iarnă, dar care tot mi-a calcifiat mie simţurile, de nu mai pătrunde aerul calin al primăverii uşor. Abonament la sală am, la mani-pedi, cosmetică şi toate cele am fost azi, eliberată de gânduri proaste sunt deja, aşa că nu ştiu dacă ne vedem luni la psi-luneală, dragi duzinari, dar cu siguranţă mă voi gândi la voi de la Parcul Acvatic unde intenţionez să îmi mai las energia proastă şi să vin cu una bună. Da, cine spune că ai nevoie să pleci la mulţi kilometri ca să te relaxezi? Am acasă o multitudine de variante şi pentru câteva zile nu va fi nici ziua femeii, nici Valentine day’s,  nici vreun alt motiv să fug de responsabilităţi. Va fi o mini vacanţă a la Adriana. Ce voi mai adăuga la lista mea de planuri? O evadare la Buşteni, unde sper să mă întâlnesc cu cineva drag mie şi cam atât. Shopping, sigur nu, dar nu garantez că nu apar acasă cu un coş mare de nuiele. Cu ce îl voi umple? Nu ştiu, poate cu nişte verdeţuri din piaţă, că şi acelea îmi bucură vederea şi sufletul. Vouă vă doresc o primăvară frumoasă de care să vă înfruptaţi din plin!Pentru duzinarii mei, ale căror încercări le găsiţi în acelaşi tabel găzduit de psi, las şi o încercare poetică, a cuvintelor impuse:

 

În călimara viselor mele ascunse
Tac gânduri şi doruri,
Prind aripi zâmbete fără căldură
Ce privesc feţele triste din jur
Şi nu ştiu pe a cui să rămână,
Preţ de o clipă.
Mi-am calibrat egoismul,
Invidia şi ciuda,
Trecându-le pe toate
Prin calandrul dragostei infinite
Şi am notat în calendar momentul.
Eram învingătoare.
Calm, sub calota fricii de atunci,
Zâmbetul mi-a cuprins chipul.
Deja urcam în caleaşca cu fluturi albi,
Ce treceau prin mine,
Când te simţeam atât de aproape.
Dar mai aveam până să te găsesc
Pe tine, cel cald şi calin,
Făcut după un calapod promis
Acolo SUS, pe când eram un grăunte de nisip
Calcifiat între un calamar şi un melc.
Ce minune s-o fi întâmplat între atunci şi acum
De te port în mine ca un secret ?
Nu căuta răspunsul.
E prins în călimara viselor ascunse.
Cum?
Ai evadat?
Ups!

 

18 gânduri despre „Mini vacanţa mea

  1. Iti doresc din toata inima sa ai vacanta pe care o visezi! Am invatat un lucru in ultimele saptamani: te poti simti in fiecare zi in vacanta, daca iti rezervi macar o ora numai pentru tine, o ora in care sa te eliberezi de griji, de ganduri, de treburi… Sigur, nu se compara cu vacanta de o zi intreaga, dar e mai mult decat nimic…
    Ce final simpatic ai gasit poeziei! As vrea si eu o caleasca cu fluturi albi… 🙂

  2. Kirul este un cocktail pe bază de vin, cu un strop, dar strop de lichior de coacăze negre şi de cassis. Ai senzaţia, de fapt, că bei un vin…mai altfel. Luate în parte ingredientele spun ceva, dar în ansamblu am preferat totdeauna să iau un pahar e kir decât unul de vin clasic. E mai parfumat şi mai…uşor de băut. Băutură de fete, deh.

  3. Da, ştii deja, că sunt adepta excursiilor de o zi. Acum nu vreau decât câteva zile pentru mine. Şi deja am început, cum spuneam. Plus planuri…mergem înainte spre îndeplinire.

  4. O duzina jucausa . Umor , planuri senine. Sa te bucuri de relaxare . O meriti. Poezia e superba, romantica si cu un final neasteptat si plin de umor.

  5. ce bine e n vacata, nu i asa? si eu intentionez sa fac ca tine. gata. termin si SB si alte proiecte si imi iau pauza. dar pana atunci vin la Brasov. nu stiu daca stii. urmeaza sa pun la punct detaliile , dar pe 2 sunt acolo.
    odihna placuta si relaxare totala.

  6. Ce-mi place când simt miros de vacanță… Eu încă mai am multă vreme de așteptat, dar va veni ea și la mine… Și mi-e dor de Brașov atât de tare că parcă mă bate gândul de o mică plimbare până acolo. 🙂

  7. Mulţumesc. Eu deja voi fi î vacanţă dar îţi doresc o şedere plăcută şi cu folos. Nu ştiam că vii în Braşov. Ai treabă aici? Oricum ar fi să te bucuri de oraşul nostru.

  8. O săptămână, Sonia. Că am câinii şi mai mult nu pot. Şi doar eu, că Mihai iar nu poate, dar profit de nişte drumuri pe care trebuie să le facă cumnatul meu şi mă aciuez pe lângă el. Simt că nu mai pot. Am început cu lucruri simple, de primăvară, dar cred că ajung încet şi la mama mea, şi la o prietenă, ce mă aşteaptă demult, iar pe alta o corup la Buşteni. De asta voi povesti după ce se va întâmpla. Mulţumesc. Să vină vremea bună să ne bucurăm de vacanţa …timpului bun! Atunci ne vom relaxa …la terase, in curte. Va fi altfel. Dar acum, mă primăvăresc!

  9. Adriana, draga, esti foarte vrednica azi. Ai scris trei mateiale foarte frumoase pentru duzina, desi nici unul nu se cheama: DUZINA DE CUVINTE!(parca asa era regula) 🙂
    Vacanta placuta si sa-ti linistesti neuronii. Si sa le fie bine si cateilor tai! 🙂
    Cu tot dragul.

  10. Ce rău imi pare că nu locuiesc în orașul tău. Ai fi putut să te plimbi cu Mihai iar eu aș fi avut grijă de căței. Am mai facut-o. Concediu plăcut. Să te întorci cu bateriile încărcate.

    1. Nu mi-a zis nimeni aşa ceva nici în realitate. Sună într-un mare fel. Sunt onorată şi impresionată. Să ştii că nu îmi strică un timp…numai pentru mine. Mulţumesc!

    1. Mă mutam mai demult, dacă ştiam că vii aşa de des la comentat. În definitiv, fără ipocrizie, ăsta e semnul celor care vor şi pot lăsa un semn că au trecut pe aici. Mulţumesc, Nicoleta!

Comentariile sunt închise