Mărgăritare versificate

Marfare de gânduri

Gândurile trec ca un marfar

Pe care nu-l aşteaptă nimeni

Şi se duc pe şine încinse de focul minţii.

Nu se opresc deloc, nu schimbă macazul,

Nu coboară şi nu urcă niciunul.

Sunt toate de-a valma.

Aceleaşi, înghesuite în ideea nouă

Ce nu-mi dă pace, de o vreme.

Încerc să le arunc din minte,

Poate, astfel, fac loc altora,

Dar stau aplecate

Şi parcă îmi vine să strig:

„E pericoloso sporgersi!”,

Cea mai nebună expresie

Pe care am învăţat-o de mică.

Ele mă aud şi se strâng şi mai tare,

Până când, înţeleaptă, inima

Trage semnalul de alarmă.

Nu-i pasă că se vor brusca între ele,

Îi pasă doar de mine,

Cea zbuciumată de gânduri

Nu prea sublime.

Şi-ncet, doar cu vorbe puţine,

Debarcă bagaje din mine

În gări cu peroane pustii,

Să-mi rămână în minte şi-n suflet

Doar gânduri bune, gânduri moi,

Pe care să doarmă pasagerul vieţii,

În cuşeta seninului din mine.

Şi uite aşa, am uitat de marfare,

Ce se pierdeau în depărtare

Cu gânduri răzleţe şi goale:

Urcam în alte trenuri

Mai….personale!

literele-alfabetului-colorat_alfabet-trenuri_trains_001

23 de gânduri despre „Marfare de gânduri

  1. Nici nu știu ce să-ți spun, căci și așa îți golești interiorul de bagajele nedorite, ca să faci loc gândurilor tale frumoase și bune, să lași loc noilor sosiți. Ai abandonat prin gări ce-ți par părăsite noianul de poveri ce-ți îngreunau mersul. Dar oare erau chaiar pustii?
    Dar este și un lucru bun cu adevărat, schimbarea rangului, căci nu mai ești într-un tren mărfar, te-ai urcat într-un personal, poate chiar unul de rang superior!
    Să-ți fie ferice schimbarea și plină de bucurii!
    (Parcă și gândurile ți se înșiruie altfel de când porți hainele acestea!)

    1. În gări pustii poposesc totdeauna când nu vreau influenţe din afară. Cât despre trenul cu rang superior, rămâne de văzut. De aia, mi-am ales, modestă, personalul. Să nu mă dezamăgesc singură urcând prea sus. Cât despre schimbarea de aici, mi-e atât de drag totul…că era să-l stric …la propriu.

      1. Eu nu mă gândeam la dezamăgiri, ci doar la viteza și confortul sporit, căci uneori ne dorim să ajungem mai repede la o anumită destinație. După aceea putem merge și pe jos, căci și acesta este benefic!
        De stricat nu cred că ai ce să strici, doar joacă-te cu temele și totul va decurge normal.
        Dar tu ai intenția de a-ți muta întreaga încărcătură aici? Mă gândesc la faptul că ai putea lăsa în vechiul loc ceea ce este deja acolo, iar aici să așezi doar noile scrieri. Poți face doar o trimitere cu link spre vechiul blog! Dar asta este doar parerea mea.

        1. Sugestiile din afară au fost să mut unele lucruri, care nu s-au citit atunci când, ca şi acum, eram în construcţie. Dar ai dreptate. Vedem pe parcurs. Deocamdată, am căsuţă nouă şi mă bucur de ea!

  2. [Te-am căutat aseară căci te pierdusem,
    Nu erai nicăieri, te-am strigat speriat,
    Parcă un monstru rău te-a ascuns printre creste!
    Dar azi te-am regăsit cu-a ta-n versuri-poveste!]

    1. Dacă mai schimb ceva până e gata căsuţa mea cu totul, cred că nu mă mai găsesc nici eu! Am trăit nişte spaime ieri….nevirtuale. Nu mă găseam nici eu, ca atunci când m-am găsit să ştiu că nu mă vor găsi alţii. Asta e- Am răbdare să mă adun cu totul. Dar să ştii, că singură nu-mi mut blogul de pe blogspot. Cine ştie ce prostioară mai fac şi ajunge …pe Marte. Sunt un pic sceptică, cred că doar până mă obişnuiesc. Am senzaţia că aici nu vine nimeni în vizită. Deh, obişnuinţa.

      1. Îmi apărea existența blogului, dar fără nici un articol, deși doar te mai vizitasem la adresa ta cea nouă! Am bănuit că te mai joci prin setări, așa că nu m-am impacientat, dar am vrut să stii ce am pățit.
        Despre vizitatori, să ai răbdare, să-ți descopere noul chip și să vină în prima vizită, că după aceea nu vor mai fi probleme. Spre exemplu, acum eu sunt anunțat la notificări de fiecare comentriu la care-mi răspunzi, pe când dincolo trebuia să caut eu mereu și să verific dacă ai răspuns sau nu. Pentru mine este mai ușor așa. Am încercat și eu pe BlogSpot, dar nu mki-a placut, așa ca am renunțat la el.

        1. Da! Cred că am abuzat de setări. Mi-am dat seama ieri, la Cuvânta, mi-am văzut versiunea ce o schimbasem între timp. Am zis să schimb totul acum să nu mai fac nebunii pe parcurs. Eu nu ştiu de ce tot pe mail găsesc răspunsuri. Notificările nu îmi arată nimic sau nu ştiu eu. Dar când sunt pe blog nu văd nimic în plus că s-ar întâmpla. Oricum, azi cer ajutor. Am făcut eu cât m-am priceput dar gata, nu vreau să stric ceva. Asta e tema aleasă, deci doar la setări şi mutat de blog şi cum pe 19 martie făceam un an pe blogspot, aniversăm şi ne mutăm. Sunt bune încurajările. Ieri când vedeam dincolo …vizitatori, deşi nu scrisesem nimic nou…îmi dădea senzaţia că n-ar fi bine să stric un loc deja cunoscut.

          1. Să stii că mai apar vizitatori și fără să scrii, căci te caută să vadă ce noutăti mai sunt sau, ca și mine, să vadă dacă au primit vreo replică la comentarii!
            Te vei obișnui repede cu noua platformă, sunt sigur, mai ales dacă te si ajută cineva!
            Mult succes!

          2. Deocamdată m-am jucat singură, de aia şi am o adresă ce nu e validă, pe care mi-e frică să o şterg să nu fie în concordanţă cu aceasta, pentru că atunci când apăs la home…imi apare tema goală cu titlul de aici, dar cu cealaltă adresă. Aştept.

  3. „nu vă aplecaţi în afară!”….mă bântuie de când eram mică şi găseam tăbliţele inscripţionate în culoarele dintre vagoane…

    1. …uite o idee la care nu m-am gândit nicio clipă, altfel o mutam în versuri. Oare de ce? De unde atâta siguranţă că nu? uite cum îmi dai tu motiv de introspecţie! Ştii cât mă bucură mesajele tale? O idee şi deja o rumeg…

  4. Ce bine ar fi daca as avea pe cineva care sa traga semnalul de alarma si sa opreasca trenul atunci cand gandurile o iau razna!
    Esti tot mai spectaculoasa in scris, Adi!

    1. …eu zic că le opreşte inima sau chiar mintea, uneori.Se pune zăgazul acela care potoleşte iureşul, altfel cine ştie câte am mai scoate pe gură….dacă nu ar fi aşa. E bine să mai căutăm şi alte gări, şi trenuri, nu să plângem după cele care le-am ratat. De aici ideea mea…plus …noua căsuţă ce o simt deja…accelerat. Te pup, Vienela! Succes maxim în ceea ce vei face!

Comentariile sunt închise