Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Obişnuitul dintr-o zi specială

Când Dumnezeu a creeat sfoara, a creat şi nodul şi ghemul. Două alternative, sau mai multe, dacă căutaţi prin gândurile voastre. Ale mele sunt prinse în ghem. Unul butucănos de sfoară maro potrivită pentru legat pachete şi saci de iută, fix ca în vremurile ce mă ţin ancorată cu amintiri descătuşate, pluşate, dar roase pe margini. Azi nu-mi văd ghemul, nu prind niciun fir, niciun nod, nicio scamă de trecut sau amintire potrivită. Să vin cu ceva din realul acesta cu bacili, viruşi şi tuse seacă? Nu! Nu, azi! Poate doar în treacăt să amintesc că azi e zi de sărbătoare la noi în casa? Ştiţi cu toţii şi urările se includ în text. Vă simt şi vă mulţumesc. Şi eu, şi Mihai. Sunt în urmă cu orice fel de treabă, fie ea pentru cabinet, fie prin casă. Ieri „aş fi dat un regat”(că tot e o expresie folosită des pe unde mă tot uit şi citesc) pentru un blid de mâncare făcut de altcineva; atât de tare îmi vâjâia capul încercând să stau drepţi prin bucătărie încât pâinea cu unt părea cea mai bună şi ispititoare mâncare, iar pizza nu intra nicidecum în preferinţele mele, aşa că ..să nu aud de comandă la domiciliu..

Ziua de azi a început cumva între tremurul nervos ce m-a cuprins când mi-am dat seama că nu pot scoate niciun sunet, atât eram de răguşită, şi trepidaţii de nerăbdare să pot articula trei vorbe, măcar. Mihai era treaz, într-un mod miraculos, de prea de dimineaţă pentru el. Mi-a arătat discret telefonul care era deja plin de mesaje şi apeluri ratate. Nu era chip să mai adoarmă în treptele vibraţiilor mereu în urcare, şi, din respect pentru cei ce sunau insistent îşi comută telefonul pe sunet strident. Azi noapte am avut un vis ciudat despre o câştigătoare, parcă de superblog, ce avea o emisiune, la radio, în care îşi povestea trecerea prin concurs, cu paşi încrezători şi cu aer boem de om care nu a avut nimic de pierdut, ci doar de câştigat. Purta o bluză cu mâneci clopot şi o bentiţă flower-power, având un aer retro sau hippie. Pe un trepied stătea un premiu şi faţa îi era fericită şi senină, fără niciun entuziasm ce ar fi putut deranja. M-am bucurat în sinea mea, pentru mine superblogul fiind un tren în care nu voi urca niciodată; mai ales asistând la tot tumultul pe care îl provoacă celor trecători prin el, toamna aceasta; dar nu ştiu de ce simt că trecem şi noi susţinătorii celor implicaţi; poate doar ca o formă de trening, spre alt gen de concursuri, sper, deşi nu mă văd în niciunul de elită.E o zi obişnuită dintr-o dată specială, şi pentru că nu sunt creativă trimit doar câteva idei simple a unui timp ce se prinde în ghemul de sfoară, într-un fir subţire, pe care, sper, să-l găsesc greu dacă-l caut. Prefer un nod, măcar; acolo sunt ceva împreunări de senzaţii, de atingeri uitate, de vorbe pierdute şi oameni cu chipuri de poveste, sau coşmar. Curând voi desface unul. Azi desfac doar cel ce vorbeşte despre OMUL meu special, lângă care mă îndrept toată să-l dezmierd şi să-i mai spun a nu ştiu câta oară la mulţi ani!

Textul e înscris în duzina de cuvinte din cadrul clubului psi. În tabel găsiţi sigur poveşti de soi.

34 de gânduri despre „Obişnuitul dintr-o zi specială

  1. „treningul” meu..l-am luat din dex ca o formă forţată a lui training. Să mă scuzaţi…dar nu schimb sensul. Aşa îl voi folosi şi in următorul text scris tot pt duzină.

  2. Foarte reusit textul. Se pare ca a ta creativitate functioneaza si in plin sezon de raceala:-) Cat despre sens aici e cel mai potrivit.

  3. Mă răsfeţi, Laura! Dar chiar am nevoie. Azi…zac (urât cuvânt) cu capul pe birou. Nici patul nu mă mai primeşte. Bine că am reuşit să scriu ceva. Mi se părea prea gol la mine.

  4. Adriana, de ce te îndoiești de tine? Știu: pentru că ești modestă. Scrii foarte bine și cu multă sensibilitate. Textele tale au conținut, mai ții minte când m-ai făcut, citindu-te, să simt că dansez alături de tine, auzind efectiv muzica de care scriai? La mulți ani fericiți alături de frumesețea care ești, din partea mea, pentru Mihai al tău.

  5. Nu mă îndoiesc copil bun, ci doar ştiu că m-am obişnuit să scot la lumină tot felul de întâmplări uitand de cele banale ce ne intregesc zi de zi. Ştii că acel text cu muzica a fost primul meu text in clubul psi şi tu mi-ai bucurat inima venind sa comentezi? Cum ştii tu să alini cu vorbe. Nu-mi trece raceala şi se simte in fiecare cuvant dezamăgirea mea. Multumesc pentru urari. Vă doresc si voua viata lunga şi momente frumoase. Te pup, m-ai facut fericita intr-un mod …firesc.

  6. Stiu sentimentul.Pentru cateva minute m-ai teleportat acolo la voi.La multi ani lui Mihai si sanatate multa.

  7. Să ştii că eu am lucrat în radio. :)))) Şi hippie îs de când m-o făcut mama, aşa că te-ai căpătat cu personaju' din vis. Şi cum eu te-am visat săptămâna trecută, uitându-te la mine(dar nespunându-mi nimic), ti-am mai povestit, probabil că s-o fi creat vreo conexiune, cine ştie.
    Şi să ştii că îmi pare acum că, de fapt, mă simt câştigată că m-am retra din acel concurs, fiindcă pare-se că şi acolo s-a creat un grup cât de cât agreabil, care grup(de fapt, unul dintre membri) ieri a făcut o „petiţie” să mă întorc, totul pornind de la o glumă a mea, în care le ziceam că mă întorc numai dacă se strâng 100 de mâini pe sus care să-mi fluture întoarcerea, lucru ce chiar se voia o glumă, căci în concurs nu ştiu dacă mai sunt o sută de toţi, şi chiar dacă sunt, nu-s toţi activi pe feisbuc.

    Ori eu m-am retras pentru că nu mai vreau să mai fiu „carne de tun”, cum îmi zicea psi azi dimineaţă. Nu ştiu ce să zic, probabil că şi anul trecut era aceeaşi funie da' acum are alt nod şi mi se tot pune în gât şi nervii mi se fac ghem, fiindcă am senzaţia că cei ce ar trebui să citească şi să ne noteze n-o prea fac cu avânt, o fac aşa, în doru' lelii şi exact aşa sunt şi notele atunci.

    Că treceţi şi voi cei care ne citiţi prin asta, e firesc, ţine de fiecare dintre voi cât timp şi câtă implicare. Tu, Adriana, eşti cu siguranţă unul dintre acei oameni care ne susţine pe toate, fără să fii părtinitoare şi eu pentru asta îţi multumesc. E un concurs epuizant, al cărui ecou, ai văzut şi tu, se întinde târziu în noapte şi am o lună de nesomn şi tensiune acumulate, aşa că te rog să mă ierţi dacă, poate te-ai simţit singură pe-aici, deşi nu e cazul, ştiu că n-ai fost…'

    Acum să trecem la sărbători…Mihaiului tău încă o dată viaţă lungă şi ţie, protecţie sub aripa sfântului lui!

  8. Frumoasă-i sfoara, înțelept e nodul
    Ce-adună laolaltă dor cu dor!
    ~
    Din ghemul trecerii de zile
    În calendarul vieții voastre-n doi,
    Nu pierdeți clipele de fericire
    Pe care să le înmulțiți doar pentru voi!

  9. …mă laşi fără cuvinte, că fără suflu sunt. De data asta rog iertare că nu trec o perioadă pe la voi toti, mă simt din ce in ce mai rau. Sa treacă duminica şi luni văd dacă ajung să mă doftoricesc in alta parte decat acasa. Ce ghinion am. Noroc cu voi. Cinci minute am deschis netul sa vad dacă am ceva …nou pe aici. Fug in pat…iar. Dragă imi esti alma cu exuberanta ta…

  10. Grabnica sanatate Adriana.! Multi ani perechii tale si putere in toate! Esti speciala si plina de suflet. Si fara suflu reusesti as insufli optimism si acel ceva uman si prietenesc. Ganduri bune tie, voua!

  11. Stiu ca a trecut, dar aici nu am apucat sa ii urez nimic! Multi ani sanatosi si fericiti sotului tau, Adriana! Tot binele din lume vi-l doresc si sper sa-l capatati, ca meritati!
    A aflat bloggerita ca ai visat-o? Daca eu nu pot, macar pe ea sa o stiu pe podium, cu trofeul in mana!
    Ce este cu tine? Cum iti este? Am impresia ca iti era mai bine numai asa, sa imi alungi spaima… 🙁

  12. La multi ani, asa cu intarziere ! Scuze. Te inteleg, virusii aia au tabarat pe mine de nici nu mai stiu cum sa scot camasa. In rest, si eu privesc acum de pe margine si lucrurile-mi par calme. Si frumoase.

  13. ….de pe marginea abisurilor tale mi-ar placea să pot privi si eu lumea. Ai un mod de a o vedea si descrie…unic, ….abisal. Mi-esti dragă, dar ştii asta, nu? Chiar dacă am lipsit din peisaj….

  14. Nu mi-a trecut pt că e mai mult decat o raceala, dar am invatat sa o infrunt. Iar acum…mi-e dor de virtual, de voi, de scrierile si cuvintele voastre, de taste si mirosul literelor. Mi-a prins bine pauza asta. Stiu că aici imi simt sufletul liber. Multumesc…

  15. Imi amintesc ca am facut urari pe FB dar niciodata nu strica altele in plus. Din nou La multi ani! Cu tot dragul.
    Adriana, tu m-ai ingrijorat cu aceasta raceala. Parca s-a prelungit prea mult. Doua saptamani sau cam asa ceva, nu e bine. Din pacate nici eu n-am fost prea bine si n-am fost la curent cu evolutia racelii tale incat alaltaieri, cand am aflat ca inca mai esti putin racita…aproape ca nu mi-a venit a crede.
    Multa sanatate iti doresc. Te pup 🙂

  16. Da! A fost o viroza. Te asigur că am fost la medic si mi-a spus că din fericire plămânii nu sunt atacati, dar faringele şi tot ce tine de respiratie a fost si inca mai e …un dezastru. Am tusit fara oprire. Nu m-am apropiat de net, timp pierdut şi nervi mâncati. Acum sunt mai bine dar nu sută la sută. Sper ca săptămâna asta să se termine cu mine sănătoasă fiind. In plus de ieri…sunt somnolenta…tare. Si nu pot dormi dupa masa niciodata. Recuperez eu …cumva, sper. Multumesc, Elly. Cum spuneam …sănătate şi ţie!

Comentariile sunt închise