Mărgăritare versificate

Sunt……

………nomadă
Sunt nomadă.
Port cu mine tot cuprinsul
vieţii mele
ce-am lăsat-o adormită
lângă plită, lângă vatră,
într-un sat uitat şi tainic,
aşezat pe trepte scurte,
şapte numărate toate,
pâlcuri ample asamblate
din cărări şi pietre vii,
ce le ştiu.
 
Sunt nomadă.
Am uitat la vamă plinul
şi preaplinul
de dorinţe şi opinii seci
ale unora ce-mi toarnă,
ca o toană,
o poveste despre unii,
despre alţii,
despre dor şi despre tot
ce-o să rămână, în urma-mi vie,
de pe tălpi.
 
Sunt nomadă.
Fără muze,
fără frunze,
fără chip ştiut de om,
dintr-o piesă
fără spectatori şi, poate,
se prea poate,
uneori fără decor.
Unul miniatural să fie,
să se ştie,
prins c-un ac şi fără aţă
şi o regie proastă
şi, pe faţă,
din păcate,
cu idei ce fecundează minţi bolnave,
pline de păcat.
Şi-am plecat.
 
Sunt nomadă,
puţin câte puţin şi azi,
puţin câte puţin şi mâine,
până pare ireal de trist
şi parcă-mi vine,
în doimea sufletului din mine,
să mă întorc necondiţionat
de acolo, de unde am plecat,
…..dar sunt nomadă.
 
Rar revin
unde-i rece și străin…
 
 
Îmi plac poveştile în poveşti sau poveștile din poveste, cum vreţi a le lua. Uneori, un cuvânt, doar atât, naște alte cuvinte şi le asază alături parcă spre a ști că nu e nimic întâmplător.
margaritar

18 gânduri despre „Sunt……

  1. Sunt nomadă.
    N-am crezut,
    ochiul nu ştia să vadă…
    Din ce-am fost azi sunt mai mult.
    Eu credeam că mi-s tot eu
    şi-s la fel mereu, mereu,
    dar cînd m-am uitat în urmă
    la cuvintele din turmă
    am văzut pe-altcineva
    în trecut… pe undeva.

  2. Ca să fii nomadă toată
    Şi ca ochiul tău să vadă
    Un trecut indepărtat
    Unde paşii i-ai purtat
    Vezi adânc acum în tine
    Ce bucăţi ai rupt anume
    Să le iei din ce ai fost
    Şi să dai ACUM un rost.

  3. Ce răsfăţ duminical
    Şi un pic cam muzical
    Fiind nomadă le-as sări
    Dar mă-torc spre a le primi

    …..cu drag, şi cu dorinţă de a ne cunoaşte mai bine. Dar e…timp. Se anuntă o iarnă lungă…pentru citit! Multumesc!

  4. Nu stiu eu sa asez versuri, dar ma bucur de fiecare in parte si ma rasfat urmarind comentariile, desi, citind despre nomada mea, am crezut ca sunt deja preaplina de bine, ca sunt rasfatata de fiecare cuvant pe care l-ai scrijelit in scoarta vietii si apoi a blogului.

  5. …cum zic eu ? Dacă Vienela nu trece pe la un articol, abia de pot trece la altul. Tare mi-a placut imaginea cu poezia pe laptopul tau in articolul cu parfum. Nu mai sunt nomada. M-aţi îmblânzit!

  6. Ai fost o nomadă normală,
    Dintr-o seară duminicală,
    În care tu și fetele
    V-ați distrat pe ruptele,
    Răsucind versurile!

  7. Seara târziu de culegi printre rânduri
    Ai să te-alegi cu o mie de gânduri
    O mie de zâmbete, trecând fugar
    Și mii de tristeți, de pus în ierbar.
    Ziua de cauți, doar zâmbet găsești,
    Cu mii de vorbe și multe povești,
    Priviri senine privind tot în sus,
    Și nici măcar una către apus!
    Seara adună aleanuri și dor,
    Adună umbre-așezate-n decor,
    Zorii aduc în față lumină,
    Ca să îți fie ziua seninâ!

Comentariile sunt închise