Adun pietre
Şi las florile să crească,
Îmi împodobesc…cu ramuri uscate
Orice glastră;
Prind scaieţi
Pe pereţi,
Conuri mici
Şi ghinde mari,
Las natura la hotar:
Să-i reţină verdele,
Frunzele
Şi florile;
Să le rupă, sigur, vântul,
Să atingă doar pământul,
Sa nu-l scuture vreo şuie,
Sau să-l taie vreo duduie
Pe vreun singur fir de dor
Cu miros ameţitor
Care cade  încet pe seară;
Şi cu un singur fir de geană
Să ne spună de-i putinţă
Să devină o dorinţă
Fapt real, cerut, rugat
La o geană…de bărbat
Necules din tinereţe,
Ci …târziu..
…spre bătrâneţe.
Bătrâneţea nu-i a mea,
Nici a ta, a altcuiva;
E o vorbă scăpărată,
Ca să închei nesupărată
Joaca mea…..neapărat… 
…..cu o geană…de bărbat.

18 gânduri despre “Geană…pe obraz

  1. E mai mult despre noroc neasteptat(oare o fi şi noroc asteptat?), despre florile care ar trebui sa fie lasate in brazdele lor şi să culegem crengi, pietre, scaieti. Intamplator…semnifică toamna. Nici nu m-am gandit! Pentru mine toamna e binecuvantare

  2. Pentru că geana…e de la bărbatul meu, ce m-a găsit târziu dar cu noroc, pentru că orice gandeste…şi tine de el….înfăptuieşte. Cât despre toamnă…e intâmplătoare aici, cum spuneam. Dar ai dreptate, să ne fie frumoasă. Eu mi-am pus o dorintă deja. Ar fi bine sa se implinească. As avea o toamnă…dragă!

  3. Cat de fericite am fi daca toate genele de barbat ne-ar putea implini dorintele, daca ne-ar putea readuce zambetul, daca ar putea face ca imposibilul sa fie posibil! Dragii de ei, lupta, se zbat, fac ce nu crezusera vreodata ca ar putea face, insa omul ramane om, nu zeu. Daca depinde doar de el, dorinta iti este ca si implinita. Daca nu… continua sa speri.
    Eu mai pacatuiesc si rup cate o floare, ca buchetul din vaza sa fie curcubeu, sa imi bucure ochiul si sufletul egoist.

  4. Dor, mulţumesc. Am senzaţia că de data asta nu se va împlini nimic. Doar de data asta. Iar dacă se va implini tot de CREDINTA şi OPTIMISMUL bărbatului meu tine totul. Multumesc. Să ne traiască persoanele iubite.

  5. Nu am regrete. Eu incercam un exercitiu de imaginatie cum ar fi să culegem ce deja e trecut şi să mai lăsăm florile acolo unde sunt. Toamna e o binecuvantare pentru mine. Singura care mă oboseşte e vara TORIDA.

  6. Mă bucur că rupi flori pentru bucuria ta. Nu toti sunt ca mine. Mie dacă imi dai un ghiveci sunt fericita. Doar la lalele albe sunt sensibilă. Acum să nu crezi că nu iubesc florile in glastra. Cat despre barbatii noştri? Eu cred că deja am primit prea mult. La cat sunt eu de pesimista el reuseste să nu se molipseasca de la mine. Isi vede de crezurile lui, fara sa-l influenteze nimic. Mihai merita ce e mai bun in lume. E o speranta in sine şi un luptator optimist.

  7. Revin cu detalii… Ghivecele cu flori imi plac si mie si candva am avut o adevarata sera. Acum locuiesc intr-un apartament unde soarele bate doar o ora, doua dimineata. Nu le merge bine. Florile pe care le rup sunt balarii, doar balarii de pe marginea drumului sau de pe campuri. Mi se par cele mai frumoase! Le iubesc de-a dreptul! Noroc ca ies rar din casa, ca nu ajung pe campuri prea des. 🙂
    In fiecare an imi pregatesc pentru iarna un buchetel de pus in vaza, format din crengute strambe, ciulini, frunze cu forme deosebite si poate o floare foarte colorata, cam cum este motul curcanului. 🙂 Uite unul dintre buchetele (as vrea doar sa imi cumpar o vaza pe placul meu, potrivita balariilor mele). http://vienela.ro/buchetul-de-ciulini/

  8. …ei, parcă la mine ţin. La mine nu ţin…pentru că e uscat in casa iarna si pana in primavara mă rog de ele. Iar …flori in glastre vom avea totdeauna, că aşa e …firesc. Doar un …exercitiu de imaginatie …era…

  9. In sfarsit, am citit-o, desi o „ochisem” de ceva vreme (de pe la sfarsitul lui august), si mi-am lasat ragaz, imaginandu-mi o poveste… Si daca mi-a „ramas” timp, am mai citit-o o data, si inca o data… Ca m-a prins in muzica ei, in cantecul ei leganat, ca ecoul dorintei uitata-n launtrul fiintei, ca geana de pe obraz legata de …dorinta, cea dezlegatoare de viitor… (si de… d-/t-oamne… haha)…Pentru o clipa, m-am vazut „leganata” in „vapaia” anotimpului… (Si , ca si altora de pe aici, mi-a suras ideea unei „batrane” …” tomnatice”, asa cum o „canti” tu…Ehhh…)

  10. Nici o clipă nu m-am gandit la toamna, culmea. Ci la inlocuirea a ce e viu cu ce e uscat, cu pietre, ghinde, conuri, ca si cand frumusetea statea si in lucrurile mai putin verzi. Cat despre dorinte pentru d(t)oamne….sper doar ca tot geana …mea de bărbat să mi-o îndeplinească. Are el tot ce îi trebuie, adică; şi credinţă şi putere.

Lasă un răspuns la Abisurile Anulează răspunsul