Comori desprinse
Din desăgi ascunse de timp
Gol,
Pierdut,
Omorât cu zile
De o fantomă
A unui trecut împuţinat
Şi sec.Comori vii,
Adormite în rame uzate,
Îngălbenite de vreme,
Se amestecă în trecutul sfânt.Comori aprige,
Ce ard mâini
Nepotrivite
Care ating urme ce nu le aparţin.Comorile mele străbune
Îmi spun legende
Prin file de ceaslov
Uitat pe sobă de pământ uscat.Astăzi îmi simt străbunii
În cuvinte şterse de timp
În care îmi citesc viitorul şi trecutul,
Şi îmi curg comori de nepreţuit.Oare eu, cea de azi,
Cui le voi lăsa?
Voi fi doar o frunză, un gând
Şi o fostă mică nebunie
Într-o ramă îngălbenită de vreme.Într-o zi….
Într-o zi
Comorile tale vor fi lăsate cititorilor, eu deja mă bucur de mărgăritarele tale!
comorile tale…. vreau si eu …. sunt tare pretioase !!!
Tare-ţi mai place să cotrobăi prin podul melancoliei!
….am văzut. Multumesc incă o dată pentru recomandare. Sentimentul e reciproc, dar stiai asta.
….păi, tu esti…comoara mea. In suflet.
Crezi? Era doar o zi…ce a devenit..” într-o zi”. Bat câmpii…cu alte cuvinte…
O reală plăcere naufragiul pe insula poveştilor-mărgăritar în căutare de comori! Bine faci că nu le ții pitite în adâncuri şi că le mai scoți din când în când la suprafață, să le vedem stălucirea.
Da, reparăm ….absențe. E păcat ca lucrurile noi să le taseze pe cele puse la păstrare, cândva. Mulțumesc, Nicoleta de vizita…