Cu o margarita în mână
Şi o ţigară de foi în cealaltă,
M-aş sui
pe pianul din hol
Ce stă gol …
Şi aşteaptă
Mâini talentate de….. muzician
Cuprins de abandon universal.
Privesc candelabre cu
Cristaluri ce scapără-n lumină
Şi-mi doresc să mă-mbăt,
Şi să uit orice vină
Că locul meu nu e acolo;
Deşi, tu ai ştiut
C-am să plec,
Cam de la-nceput.
Trec prin saloane largi
Cu tapiţerii de mătase,
Adulmec miros de piele de cordoba
De pe scaune late,
Aud zgomot de vase,
Văd luciri de oglinzi delicate
Şi, nu ştiu cum,
Mi se par irosiri…toate.
De ce aici în palate?
De ce n-am plecat departe,
Într-o cameră goală cu un pat alb,
Mare, trainic, simplu şi potrivit
Pentru gândurile mele perverse
Cu tine, şi bune de iubit?
E prea mult lux în jur
Fără strălucire,
Rece, sec, ambiguu,
Ca o perlă într-o montură potrivită
Pe un deget nepotrivit.
Beau vodcă pe ascuns
Uitând de şampania din frapieră.
Ştiu……...(că nu e locul meu aici),
Şi, totuşi, irosesc (timp)
Încercând să simt alt gust
Decât cel ştiut,
Aflat într-un pat alb…potrivit
Gândurilor mele…cuminţi,
De astă dată.
Ştiu …(voi pleca),
Şi, totuşi …(mai) irosesc timp…de lux.
O nouă joaca înscrisă în acelaşi tabel găzduit de psi, acolo unde găsiţi alţi oameni cu drag de cuvinte.
da ! timp irosit … luxul ??? ce folos ! daca nu ne este bine !!! tare frumos …prezentat !
…am avut o idee care s-a dus în altă parte. Tema era ..”ştiu, şi totuşi irosesc”. Din punctul meu de vedere…prea larg…în capul meu.
timp de lux? mi-ar place şi mie. 🙂
….lux, simplitate, ce ştiu eu? Cunosc oameni care fac dintr-o simplă degustare de cafea un spectacol:ceşti, ceainic, zahăr candel, linguriţe gravate şi şerveţele fine de damasc…pe care nu le ating niciodată. Iar in jur …casă modestă. Cine..ce vede? Fiecare ce vrea, nu? Te pup, psi. Poate vom avea şi noi…timpul nostru de lux.
vom! am zis! 😀
Articolul mă duce cu gândul într-o parte, comentariul mă întoarce înapoi… prea mult pian nefolosit şi sampanie trezită!!! 🙂
🙂
Frumos le-ai încondeiat 🙂
Uneori vrem să irosim timp pentru lucruri care par… mărunte. Și de ce n-am face-o?
De cele mai multe ori, fericirea sta ascunsa in lucrurile simple, lucruri care ne sunt aproape si pe care nici nu le vedem de la inceput. Alergam dupa ceea ce nu avem, ne dorim mereu mai mult, mai scump, mai cu moţ, cand totul ar putea fi atat de usor, daca am inceta sa ne comparam cu altii, sa visam cai verzi pe pereti…
sper….., uneori nici pe mine nu mă mai văd….
…rămâi la text. Femeile sunt cochete, nu ştii? Ba, vor pian…şampanie, ca mai apoi …tot la instincte primare ajung…pe un pat alb. Hai, că am luat-o razna…azi…
Hmmm! Ştiu şi eu? Mulţumesc…
Clar. De exemplu: dacă iroseam ceva timp să-i pun bănuţ câinelui meu, poate aveam şanse să-l găsesc mai uşor….
Mie îmi spui? Simt prin toate celulele mele simplitatea asta…la îndemână…azi. Dar ieri? Cochetam…cu: lasă…e timp şi mâine!
Îmi cer scuze pentru vizitele mele fără comentarii. Recuperez curând. V-am citit pe toţi….dar…
Dacă ajung la pian şi şampanie… negrul pianului e de un alb orbitor!
…aha, lasă…o fi albul de la următoarea mea poezie. Doar că pe mine m-au făcut şah-mat, cum spuneam. Iar te-am departat de pian…uffff
Pianul meu e poezia, iar clapele-mi sunt rime!!! 🙂
Hai că mă duc să văd ce-i cu partida de şah!
…frumos…
E un lux sa ai timp…Eu am prea mult timp dar nu am lux. Complicat, nu?? :)))
Ştii că in tot timpu ăsta m-am gândit doar la răsfăţ. Acum îmi schimbi macazul. Îţi doresc luxul timpului de lux….şi răsfăţ.