Aceiaşi ochi?
Aproape nu-i posibil
Ca timpul să vestească împăcarea,
Să poarte-n ei durerea şi iertarea,
Şi sângele pătat, dar şi speranţa
Că Dumnezeu ne aude
Şi ne schimbă viaţa.
În vremuri care trec şi ne mai miră
Purtăm în suflet dor şi poate milă,
Şi ştim că-n noi-i puterea şi iubirea
Ce-o dăruim la schimb cu nemurirea;
Şi-a numelui, şi-al vieţii, şi-al poveştii
Clădite de un suflet trubadur,
Pe frunze scuturate de alun
Ce poartă-n rouă viaţă şi în stropi
Amestec de iubire…. şi aceiaşi …ochi.
Să poarte-n ei durerea şi iertarea,
Şi sângele pătat, dar şi speranţa
Că Dumnezeu ne aude
Şi ne schimbă viaţa.
În vremuri care trec şi ne mai miră
Purtăm în suflet dor şi poate milă,
Şi ştim că-n noi-i puterea şi iubirea
Ce-o dăruim la schimb cu nemurirea;
Şi-a numelui, şi-al vieţii, şi-al poveştii
Clădite de un suflet trubadur,
Pe frunze scuturate de alun
Ce poartă-n rouă viaţă şi în stropi
Amestec de iubire…. şi aceiaşi …ochi.
dialog cu Carmen Pricop, căreia îi mulţumesc cu un strop de întârziere. Pornind de la poezia Rugăciune amară, Carmen a scris pe blogul ei poezia „Aceiaşi ochi”. Azi i-am răspuns…cu drag.
Sunt anumite situatii in viata cand iertarea nu poate veni, oricat s-ar stradui omul… Poate doar sa se fereasca de amintiri, obosit de chin si lupta… Nu am experimentat asa ceva si nici nu imi doresc… Pot doar sa incerc sa imi imaginez…
Ce frumos va jucati voi doua… 🙂
Ea a început! Eu nici nu speram la aşa ceva. Cât despre iertare, ştiu…o simt pe pielea mea…din păcate!
tare frumos…. adi !!!!!
…tu chiar ştii prima …poezie, că ţi-am tradus-o…
Mulţumesc şi eu, mult! 🙂
…cu drag. Mi-a plăcut provocarea. Oricând vrei mai putem încerca. O seară bună!
Continuăm după două săptămâni, când mă întorc din vacanţă. O seară frumoasă şi ţie!
…perfect! Vacanţă Frumoasă! Te aştept!
Chiar frumoase versuri. Cu impact.
….a fost un dialog pornit de la poezia din duzina clubului psi, dus de Carmen pe blogul ei şi continuat de mine. Da, cum ai ajuns tu…fix la poezie? Te pup…
:)) am avut … un feeling.
Aşa e Carmen! Întotdeauna continuă jocul şi iau naştere gânduri-rânduri.
Mă bucur că vi s-au întâlnit „ochii” şi v-aţi privit.
Eu am fost surprinsă şi onorată. Abia aştept noi provocări. N-am scris poezie de 25 de ani…