Mărgăritare versificate

Vraja timpului neudat

Nu plâng cu lacrimi;
Ţi se pare
C-am chipul trist,
Sau…..
Nu plâng,
Azi,
Cum bănuiai
Că am să fac
De pleci în taină.
Nu plâng deloc.
Pe faţa mea
E doar o vrajă
Ce ai lăsat-o,
Supărat,
Că nu sunt tristă,
Că nu-mi pasă,
De eşti
Sau nu
În viaţa mea.
Nu prind cu mâna clipe,
Nu prind cu trupul ore,
Îmi prind doar inima în cuie
Mici, din pulbere de diamant,
Ca să nu sară afară,
Şi să nu simt cât doare
Indiferenţa-ţi goală
Amară, ca al meu păcat.
Dar n-am să plâng,
Nu, că nu vreau acuma,
Ci, doar nu ştiu
Să plâng…dup’-un bărbat!

Pe ruginite-mi aripi
Mai văd povești udate
Cu fir de rouă veche
Din ochii mei de-atunci,
Chiar de se-nchide bucla
Și viața pare nouă
Din tinerețea-mi ca o cochilie
Apar stinghere …cruci.
N-am plâns, nu plâng…
Nici chiar în zori, nici în amurg…
sursa: Art Amanda Case

2 gânduri despre „Vraja timpului neudat

  1. Cel care lasa in urma „Indiferenţa-ţi goală
    Dar plină de păcat” nu merita asemenea versuri frumoase! Dar intotdeauna durerea si suferinta au dat lumii supremul in orice forma de arta.

  2. Sunt doar versuri. Rar mai vad lume plângându-şi soarta. Pe facebook văd multe femei triste,singure …ce-şi plîng iubirea pierdută. Te pup iar,Vienela!

Comentariile sunt închise