Mărgăritare din treceri, păreri, dureri...

Mov pe strada nebunilor

În Brasov, există o stradă veche,  o curte veche, o casă veche, cu  glicină veche și mereu nouă, de zici că-i tapițerie mov pusă ostentativ pentru fiece privitor rătăcit. Alături, niște castani ce bombănesc mereu, câtă vreme movul acela le fură toată atenția trecătorilor,..se înfoaie teribil și își răsfiră crengile de parcă ar vrea să ajungă să fure puțină vrajă colorată din tembelele alea atârnate ostentativ pe zidul plâns. Nu reușesc, însă noi ne prindem repede de intenția lor și îi mângâiem cu privirea de fiecare dată. Ne dăm binețe, tocmai pentru a nu se supăra că, la un moment dat, ne vom întoarce cu spatele la ei, vom pune mâna streasină și vom încremeni în admirație mută, surdă, perfectă. Un gând răzleț îmi spune că nu degeaba strada s-ar numi Mihai Eminescu.
 
Casa-i ca un spectacol, mândră nevoie mare de broderia naturală ce se întinde ca o perdea ce foșnește discret, iar ciorchinilor nici că le pasă de atenția primită, legănându-se ușor pe rugul acela uscat de vremuri, dar cu atata sevă-miracol. Alții se scaldă  în aromele ce năvălesc din toate părțile, de parcă un alchimist de soi, ar fi vrut să facă un experiment acolo, pe drum, în lume, cu flori de castan și salcâm și cu glicina aceea obraznică de parcă e frumoasa satului venită la horă cu cea mai bine cusută ie.
 
Toate acestea apar imediat după ce ai urcat ceva scări. Par multe dacă le străbați cu privirea în pământ și puține dacă te întinzi după movul – lila, de ai senzatia că, sus, sigur vei da cu capul în ele. E doar o părere, căci faci câțiva pași, te înclini ca într-o reverență princiară, te opresti, aduci tot frumosul acela în tine, cât să te țină un an, și te retragi…cu gâtul întors spre glicina ce te-a vrajit definitiv.
 
Cred ca n-a inflorit, inca, altfel iar imi spuneau prietenii ca s-au impiedicat de mov pe strada nebunilor. 
sursa: pinterest

Nu știu dacă stric farmecul poveștii, dar tot pe strada aceasta, urci spre cetățuie, însă cel mai cunoscut element, dincolo de glicina cea cu urme de primăvară și lună mai, este Spitalul de Psihiatrie, o constructie impresionanta, pe care o iubeam enorm pentru arhitectura spectaculoasa. Nu știu daca au renovat-o, dar cred ca e cazul sa aflu și sa fac fotografii noi..dealului, cetății și perdelei mov.