Să nu ziceți că nu ați știut, v-o spun, de data asta din calitate de Blogger Partener Spring Superblog 2017. Și nu mă refer aici la cei care deja au așteptat confirmarea înscrierilor sau erau la start de când s-a încheiat ediția din toamnă, ci la oricare om care crede că această competiție e doar pentru unii. Ei bine, nu. E pentru orice om ce are un blog și iubește să scrie.
Parcă nu-mi vine a crede că e din nou martie, că e vânzoleală și forfotă, că oamenii se agită în tot felul de lucruri ce le par prioritare. Parcă primăvara asta îmi e cunoscută, parcă nu. Pare la fel. Vânt călduț, raze timide, verde crud, muguri ce stau cuminți și-și așteaptă rândul la înmugurire perfectă, totală; haine mai colorate, subțiri, ochelari de soare, zâmbete, gălăgie, zvon. Zvon? Uite ce face diferența între primăverile mele. Anul trecut era prima oară când nu am mai lăsat ca zvonul unui concurs, ce părea că mă așteaptă de multă vreme, să treacă pe lângă mine, ci chiar îl transformam în concret, asezându-mă la start cu mulți alții, neștiind că va rămâne în mine, definitiv, ca o pecete a primăverii.
De câte ori rostesc SuperBlog Spring, toate imaginile se aglomerează în inimă și mă poartă prin una din cele mai frumoase perioade din viața mea, când am trăit emoții despre care nici nu bănuiam, când eforturile mi-au fost răsplătite cu o victorie frumoasă; când, dintr-un concurs în care oamenii trebuie să găsească rețeta succesului și să împletească perfect partea creativă cu marketingul, eu mi-am construit o amintire de neuitat.
Da, a trecut un an de la primăvara în care am fost pentru prima dată concurent în SuperBlog. A trecut un an de când am adunat, precum furnica, un punctaj ce m-a clasat pe treapta a doua a podiumului, după ce, surprinzător, reușisem să stau, timp de șase jurizări, pe primul loc. Atunci, m-am bucurat reținut, pentru că era ca o vrajă care se putea risipi oricând, dar acum, derulând ușor filmul meu, știu că am avut și trăit ceva unic. Citeam, cândva, la o superbloggeriță simpatică ceva de genul – „da, a fost momentul meu și mă voi lăuda cu el până hăt..departe”. Nu mi-a trebuit nimic în plus decât ce făceam zilnic, când inspirația dădea năvală peste mine. Am scris în felul meu. Am fost constantă și credibilă, deși nu știam exact dacă formula pe care o alegeam pentru articol și sponsor era cea mai potrivita. Sau poate doar am avut…noroc. Insa, nu e cazul sa mai fac bilanțuri.
Realitatea e alta, că am demonstrat ca din prima participare poți fi acolo, unde nici cu gândul nu gândești, aproape de premiul cel mare. Pe diploma mea de participare, însă, nu e notat succesul meu, așa că voi cei care luați startul concursului să tindeți spre premiul cel mare. Învingătorul e cel care rămâne în istorie. Toți ceilalți au trofee de bucurie că au bifat toate probele și că s-au clasat bine sau foarte bine sau că sunt doar finaliști. Și nu e puțin lucru, când se cunoaște faptul că mulți sunt la start, dar puțini sunt pe listă, la sfârșit. Dar dacă mi-a ieșit mie, vouă vă iese, sigur.
Spuneam ceva de zvon. Ei bine, chiar și în liniștea casei mele, printre strănuturi și febră, cu inima ațipită și cu mintea preocupată de starea mea de sănătate, se aude rumoarea unui nou concurs superblogosferic. Dacă nu știți deja, vă invit să vă prezentați la start, căci deja, nu doar că s-au aliniat destui pentru premiile extrem de atractive, despre care puteti citi aici, dar cred ca au aflat și numele primei probe în ceea ce se numește Spring SuperBlog 2017.
E cu mov, cu motivație intensă, cu atmosferă încinsă, cu bucurie, cu sponsori generoși, care cunosc deja efectul textelor celor care scriu pentru acest concurs profesionist, cu același sprijin intens pe care-l oferă organizatorii – Claudia și Albert, iar peste toate un zvon de Gală, cu vuiet de mare, într-un început de mai, pe 6 mai, mai bine zis, e cel care vă poate convinge definitiv. Da, căci nu e puțin lucru, că după un efort intens, creativ și cu emoții puternice, superbloggerii sa se întâlnească acolo, unde nu e om să nu-și dorească să ajungă, la marea noastra neagră-albastră, unde se va face premierea, iar cheful se va încinge din nou, ca în fiecare an, după edițiile terminate.
Dragii mei, dacă aveți un blog vechi, nu nou creat, dacă aveți chef să vă testați creativitatea, să găsiți formula câștigătoare sau doar una armonioasă care să vă ducă printre finaliști, înscrieți-vă, puneți link cu articolul cu care vă anunțați înscrierea și lăsați emoțiile pentru final. Scrieți lejer, fără încrâncenare, căci bucuria scrisului cred că ne adună pe toți în orice provocare.
Eu voi fi Blogger Partener Spring SuperBlog 2017, exact ca în toamna trecută când am fost cu ochii pe texte deosebite și cu inima împărțită între cei pe care i-am susținut de dinainte de a mă înscrie eu ca participant. Voi avea și acum bucuria de a vă citi. Spor la scris și succes!
Zvonul s-a confirmat. Ediția cu nr 14 și-a luat zborul…, bronșita mea m-a făcut să întârzii cu răspândirea veștilor, dar voi știți deja că eu, de fapt, vă confirm că susțin din toată inima SuperBlogul. Fie că e toamnă sau primăvară, două anotimpuri care îmi aduc echilibru și forță! Baftă!
Numele meu e Tîrnoveanu. Adriana Tîrnoveanu. Cu aceste cuvinte începeam aventura on-line. Veneam dintr-o beznă autoimpusă. Nici prin cap nu îmi trecea că într-un 19 martie 2013 mă lua în primire duhul scrisului. Trecusem, demult, de 40 de ani și mă apucase patima asta ca pe Forrest Gump alergatul. Brusc, pasional, surprinzător. Am avut noroc, obținusem credit pe un blog care spunea că „iubește viața”. Să ai credit on-line, însă, nu înseamnă doar să scrii frumos, ci să relaționezi constructiv, printre altele. Greu lucru.
Știu ce înseamnă să primești credit. Eu l-am primit de la viață la 35 de ani. Deși în articolele mele am venit cu recuzita proprie: soț, casă, căței, experiențe, nu demult aceste lucruri nu au existat. Cineva ne-a privit în ochi, a cântărit potențialul și printr-un credit de nevoi personale,AVSB Credit, am reușit să ne punem pe picioare. Cu ei am găsit soluții, am devenit colaboratori, doar apelând cu încredere, când nimeni nu ne dădea șanse în altă parte, consultanța lor financiară fiind gratis.
Văd oameni care au devenit „brokeri de credite, lux accesibil care nu costă”, cum spune Valentin Anghel, directorul companiei. Și blogger cu „litere stacojii” și broker AVSB Credit, în on-line, pare semn că prin muncă și perseverență poți ajunge să ajuți alți oameni, căci nu degeaba scria ea că „succesul se dovedește”.
Spre asta tinde orice blogger, să devină vizibil, de încredere, așa cum e bucuria obținerii unei finanțări pentru Prima casă. Însă, fiecare zi e o luptă neîncetată de a rămâne cu scrisul nealterat, cu respectul cititorilor, sperând să fie la fel de simplu cum e obținerea unui credit AVBS.
Fiecare are drumul lui, căutările și poveștile sale. 2013 m-a făcut să cred că, niciodată, nu voi fi blogger cu adevărat. Faptul că scriam cu bucurie nu însemna decât pentru mine ceva, așadar, am început a investi timp și atenție. Am primitcredit rapid prin fiecare vizitator, comentariu și cititor. Observam cum cuvintele pot deveni arme, căderi, victorii, și am realizat că scena aleasă trebuia păstrată curată. Legăturile din on-line, însă, se formau ca într-un lanț chimic cu efecte surprinzătoare, vindecătoare ca aloe vera.Împreună… era cheia. Am avut onoarea să scriu în cluburi literare care m-au ajutat să-mi cizelez uitările, nesiguranțele și să-mi formez un stil credibil și cititori constanți și fideli. Dar am văzut și reversul, eventualele căderi, conflicte, interese. Am știut că nișa aleasă, cea a versurilor și poveștilor, mă va păstra senină. Așa că am scris, am relaționat, am vorbit, m-am întâlnit cu oamenii. Nu, nu cred în statistici, nu merg după reguli, nu sunt nici foarte tânără să mă înregimentez în ce e la modă. Am scris constant, des, cu emoție, transmițându-mă pe mine lumii cu tot ce însemnam eu.
Nu cred în oamenii care doar vorbesc și vor ca alții să facă lucrurile în locul lor. Cred în implicare, în faptă, în împletirea offline cu online, având grijă la nepotriviri și mesaje, așa că am început a scrie articole despre acțiunile proprii unde am avut bloggeri susținători și participanți: Acțiunea Doboi și Ajutor pentru Orfelinatul din Odorheiu Secuiesc. Am promovat Semnul spre carte. La rându-i m-a ajutat prin cărți obținute de la superbloggeri, pe care le-am oferit premiu unor copii din sate de lângă Brașov. Demonstram offline ceea ce scriam pe blog și continui cu asta, acestea fiind doar exemple.
Dacă ar fi să aleg bloggeri parteneri, aș alege tehnocultura.ro să îmi prezinte ideile într-un „blogmeet” brașovean. Aș invita-o, special, pe Dana Lalici de care sunt legată cu ițe senzuale și de ambiție, forță și bucurie de viață pentru a arata că sexul slab poate fi credibil dacă ești focusat pe lucruri de interes; i-aș prezenta Cristinei Lincu noul proiect, nu doar să-l armonizăm acvatic ci și să-l promovăm împreună pe platforma de mentoratChic Elite și prin comunicate de presă, ca parteneri media.
Credibilitatea se obține, serios, și prin nimicuri și fantezii sau călătorii perfecte, dovada fiind că, în această competiție, am mers cu sfaturile lor de la început până la final, cu succes.
Poveștile rămân, legăturile se strâng sau pier, eu lupt, cu fiecare cuvânt, să fiu „înșiră-te mărgăritare” pe tastatura de mâine. Dăm ca să primim: credit! Împreună putem reuși online și offline!
Pentru prima oară într-un concurs, mulțumesc prin acest articol și-l înscriu în ultima probă cea cu nr 16, din Superblog Spring 2o16
*linkurile sunt youtube, fotografii personale și site AVSB Credit
Pentru prima oară într-un concurs, mulțumesc prin acest articol și-l înscriu în ultima probă cea cu nr 16, din Superblog Spring 2o16