Floare de mac

Eu ştiu că macul  stă în grup
Şi că nu-i singur niciodată
E tatuat pe chip, pe trup
Cu roşu pur, ca la paradă.

Dar iată-n curte, înspre vie
În cuib de iarbă, lângă prag
Aproape de o păpădie
E-un sufleţel de fir de mac.

Era aproape invizibil
Pentru aceia ce treceau
Şi se întrebau, cum de-i posibil
Să stea acolo, nu…. în lan.

Nici că-i păsa macului nostru
Că nu crescuse jos în glie, 
Ştia el singur care-i rostul
Popasului de lângă vie.

O copiliţă cât o nucă,
Ce nu văzuse flori de mac
Acolo în curtea ei, pe fugă
Se aşeză la dezmierdat.

Întâi, privi nedumerită
Roşeaţa florii de la prag,
Atinse fin corola-i plină
De strălucirea sa de mac.

Timidă prinse floare-n mână
Dar şi-o retrase imediat,
O atinsese nişte rouă
Păstrată pentru ea de mac.

Ştia el macul cine-i fata,
Chiar de habar nu au ceilalţi,
Căci misiunea era gata
S-o facă zână peste maci.

Fetiţa noastră cea senină
Se îndrăgosti pe loc de mac.
Când o întrebai ce o să devină
Iţi răspundea: floare de mac

Că este doar o întâmplare
Ei, bine, eu nu vreau să tac
Caci Ana mea crescuse mare
Şi se numea” Floare de mac”

Dedicaţie pentru Ana Marias

Joacă şcolărească permisă chiar şi oamenilor mai mari, nu-i aşa?

 

Continue Reading

Dor

Cascade de dor agăţat
De candelabrul
Din tavanul iubirii
Plecate în croazieră
Cu vasul întâmplării
Mă cuprinseră nepotrivit
În ceas de seară
Când sărutam mâini
De fată blondă
Rătăcită voit
Pe puntea aventurii de o zi.
Clipeam încet şi des
Cu nesiguranţa omului pierdut
Într-o amăgire străină de mine,
Străină de tine,
Străină de noi.
Pe frunte,
Îmi apăruseră cele doua linii
Ale tale,
Pe care le-ai găsit într-un joc
De amor
Şi le-ai botezat
Cu numele noastre.
Ele au fost acum,
Primele semne
Că, încă, eşti aici,
Mă porţi în tine,
Şi  mi-e tare dor.
Dar……am fugit!

 

Continue Reading

Vraja

Nu plâng cu lacrimi,
Ţi se pare
C-am chipul trist,
Sau…..
Nu plâng
Azi,
Cum bănuiai
Că am să fac
De pleci în taină.
Nu plâng deloc,
Pe faţa mea
E doar o vrajă
Ce ai lăsat-o
Supărat
Că nu sunt tristă,
Că nu-mi pasă,
De eşti
Sau nu
În viaţa mea.
Nu prind cu mâna clipe,
Nu prind cu trupul ore,
Îmi prind doar inima în cuie
Mici, din pulbere de diamant,
Ca să nu sară afară,
Şi să nu simt cât doare
Indiferenţa-ţi goală
Dar plină de păcat.
Dar n-am să plâng,
Nu, că nu vreau acuma
Ci,doar nu ştiu
Să plâng…dup’-un bărbat!

Continue Reading

N-am timp

N-am timp deloc.
N-am timp să cânt,
N-am timp să alerg,
N-am timp să aud
Nici zgomotul  maşinii
Ce trece-n graba sa
Pe stradă
Că n-are timp.
N-am timp să văd,
N-am timp să aud,
Nici vorbele de amor
De aseară, nu le mai ştiu
Pe toate clar,
Că n-aveam timp.
N-am timp să uit,
N-am timp să iert
Şi toate-n mintea mea
Îs de-a valma
Ameţitor .
Nu pot să uit,
N-am vrut să iert,
Că nu e timp
De amagiri
Şi….. că n-am timp.

Continue Reading

Vrei?

Trimit un gând de nicăieri
Din lumi pierdute fără vină,
Călcate doar de trubaduri
De pietre, şi de lună plină.
Acolo merg cu al meu alai
De vise calde, răsfăţate….
Le dau coniac, le dau şi ceai
Buzelor mele însetate.
Sau ce credeai, că doar în vis
Mă plimb alene prin lumi blânde?
Şi ca nu pot, nu vreau, nu ştiu
Să mai colind cu tălpi rănite?
De atâta mers,de atâta drum
Să nu pot bea deloc nectarul?
E doar coniac, sau poate ceai
E pe probate…cu paharul.
Vrei?

Continue Reading

Cinci pistrui

Din două capete de sac
Mi-am construit  o jucărie
Cu fir de lână, fir de aţă
De cânepă crescută- n sat,
De o gospodina ce nu ştie
Că-i interzisă…
Chiar de stat.

Nu-i jucăria mea frumoasă?
Da, ce eu sunt?
Tu ai uitat?
Că cinci pistrui mi-apar pe vară
Şi părul mi-este încurcat?

Păpuşa mea cu nume floare
M-a însoţit prin vis mereu,
Când am uitat-o în câmp, la soare
Mi-a regăsit-o Dumnezeu.

Dar mi-a trimis-o, supărată,
Cu al meu bunic de la islaz,
Avea rochiţa sfâşiată
Şi cinci pistrui pe un obraz.

În visul meu cu păpuşele,
De-i despre mine, nu-i păcat,
Pistrui-s cinci la mine-n stele,
Dar şi pe obraz am numărat
Tot cinci pistrui de jucărie
Rămaşi, acolo, întinşi pe faţă,
Să-mi amintească, să se ştie,
De păpuşica mea…. de aţă.

papuchette-ro
papuchette.ro
Continue Reading

Geamănul meu….

Licuricii sufletului se aprinseră toţi deodată.
Era un semn de care ştiai, dar îl uitasei în gânduri
Când rătăcisei pe cărări neumblate, dar promise
De geamănul sufletului tău.
Da, ăla plecat de tot, de acasă,
Fără chip desenat de vremuri incerte,
Rămas doar schiţat în memoria ta,
Aia tulburată, acum, de licurici.

Doar că, lumina puternica adusă spre tine,
Te-a făcut să simţi
Că paşii geamănului tău
Sunt pe aproape.
Şi tremurând de dorul amestecat cu emoţia
Nevăzutului, neştiutului ce rătăcise
Pe cărări neumblate, dar promise de el ţie,
Ai adormit păstrând în suflet
Schiţa aceea vagă din mintea ta.

Licuricii sufletului s-au mai aprins o data,
Să-ţi spună că trebuie sa zici imediat bun venit.
Doar că, tu plecaseşi deja în întâmpinare,
Ştiind dinainte că visul nu mai e vis
Pentru că… el era geamănul tău.

Continue Reading

JOC

Pe talpa casei mele scrie stâncă
Şi pe un perete scrie dor.
Pe acoperiş de veghe stă iubirea
Iar dragostea stă-n dormitor.
În curte-i simfonie clară
Ce o ascult din balansoar,
Pe gard e o mierlă rătăcită
Iar pe o floare un bondar.
În stradă mişună un câine
Făr’ de stăpân şi făr’ de zgardă,
Punându-i pe ai mei pe fugă
Sau poate doar puţin în gardă.
Copilăreşte scriu cinci versuri
Aidoma cu o poezie
Nu-i ce se vede, fiţi pe pace
E doar o altă fantezie.

Continue Reading

MAI

Când ţi-am prins paşii de pe calde urme
Mă alungase-i tu, deja, în clipe mute,
În contururi oarbe şi-n lacrimi surde
Amărui ale tristeţii neştiute,
Fără chin.
 
M-am prins firav în hora vieţii tale
Dar m-ai desprins trufaş, zâmbind,
De neputinţa mea de floare ,
Nedemnă de un amor de crin.
Imperial.
 
Ţi-am pus, atunci, pe creştet păpădie
Şi te-am minţit că plec. Nici n-ai clipit,
Dar puful păpădiei nici că simte
De te prefaci sau tremuri adormit
In nesfârșit.
 
Nu las nici urme, nici miros in tine,
Nu-ți bântui visele ascunse-n păpădii,
Plutesc ca ea, cu avant spre locuri pline
Și-n zbor, te-oi dezlega de un flirt, să nu învii
Amoruri vii.
 
 
 
Tu stai semeț, fără să știi că-n necuprins
O lume se adună în brazde curcubeu
Nu dai binețe, te simți de neînvins,
Te-nalți spre soare, deși soare-s eu.
De-o clipă
 
Alergi spre tine, doar cu tine poţi să stai
Şi străluceşti cui vrei….că doar e …MAI.
Continue Reading

Multumesc

Picături de noapte târzie
Se prind de inima mea fericită.
Se contopesc într-un ghem de vise
Cu sclipiri de îngeri rătăciți prin ele.
Un fir roșu, franjurat în capăt,
Se desprinde, rostogolind, încet, ghemul.
Dar ghemul nu se deșiră.
Aripa îngerului cel mic, rămas mai pe urmă,
Agață firul cel rosu, împletindu-l cu pene si lucirile lui de aramă.
Scăpă, totuși, câteva scame purpurii,
Ca niște lacrimi rugătoare, de vis curat.
Scuturându-le într- o noapte senină, pe o bancă de lemn adormit.
Si cum cadeau, se transformau în petale de catifea
Pentru ghemul meu de vise fericite, cu sclipiri de îngeri atenți.
Multumesc.
Continue Reading