Constatare
Constatare:
Am realizat un lucru simplu, că indiferent de metafore, de figuri de stil, de forme, fond, răsunet sau realitate necosmetizată, un lucru nu se poate face în altă limbă…să te rogi.
Am o prietenă care e plecată din România de 25 de ani. Românește nu are cu cine vorbi decât la telefon, însă îmi mărturisea că da, am dreptate, niciodată nu a reușit să spună „Tatăl nostru” în italiană.
Gând simplu
Gând simplu:
Eu nu sunt tristă, pentru c-am răspunsuri,
sunt mulțumită căci îmi cunosc menirea,
adorm cu gândul că în rugăciunea spusă
port pe cei dragi alături și le simt iubirea,
și merg pe drumul vieții fără grabă,
iar muguri de-ncercari îmi sunt…chiar…treaptă…
..să înteleg și ce nu stiu!
„Fii special prin diferențe, nu asemănări!”- gând simplu, dar important pentru mine
Buruiana …
A doua zi după nuntă, pe 20 august 2006, bărbatul meu mi-a adus o floare în ghiveci. Un trandafir firav, puțin înflorit, căruia eu i-am spus „buruiana”.
El, însă, o văzuse spectacol în devenire. După un minut, am realizat că așa ma vede și pe mine, mai frumoasă decât sunt.
De atunci iubesc buruienile și nimic nu mă face să nu las „un fir de verde” cu șansa să poata deveni ceea ce vrea să fie.
Vremuri stinse, cu iz de castane coapte
Vremuri stinse, cu iz de castane coapte:
Îmi place când răspunsul
Vine în avalanșă,
Când gândul bun, din minte,
În versuri se așază.
Mereu îmi spun că timpul
Ne arată c-ar fi bine
Sa fim un pic mai simpli,
Sa ne uităm în sine
Și să privim, discret,
La dansul de senzații
Desculți, plutind, încet,
Valsând printre tentații,
Si-un strop să ne-amintim
De treceri de demult,
Cand vremea nu știa
Că s-ar numi trecut;
Si să-ți imaginezi,
Coșari, geamgii, florari
Si fetele de atunci,
Chiar de pe Mătăsari,
Si să nu-ți spui oftând:
„As vrea timpurile acele”
Cu siguranță mulți
Tot le-au simțit prea grele.
Când omul uită,
Iar din cârpe face
Motiv și scop,
Mă-ntorc, atunci, cu gândul,
La vechiul iarmaroc:
C-un cântec, joc și, poate,
C-o rochie mai bună,
Uitai și de noroc
Sau vis de viață bună.
Puținul de acum
E multul de atunci
Si uite a mea mirare
Pusă-n cuvinte dulci,
In umbre de castane
Si tufănele plânse,
Caci e-n a noastră stare
De vremurile stinse,
Să ne-amintim,Și atât.