Mărgăritare versificate

Când numeri secunde absurde

În orologiul inimii,
Îmi cântăresc secunde-absurde,
Bat clipele patimii,
Zvâcniri de cord puse pe mute.

Mă simt furată de neTimp,
Îmi împrumut trei ceasuri rele,
Pun tinereții văl pe chip
Și-n minutare așez cinci stele.

În mânecă le-ascund cu grijă,
Cad opt minute făr-un pic,
Le-adun pe toate, ca pe o miză,
Scriu patru vorbe pe un plic

Și mă opresc, precum norocul
Ce-a stat prea mult la altă casă,
Cum să vrei tu să îngheți totul
Când nici oglinzii nu-i mai pasă?

Ce dacă un rid mai face ape
Sau lasă, adânc, albii cuminți,
Poate că timpul vrea să sape
Povești pe care să le simți.

De te privești, tu vei traduce
Ce te-a durut, cin’ te-a iubit,
Iar în NETIMPUL care toarce
Prinzi firul care a împletit

Secunde stoarse din clipite,
Minute-n sferturi-ntârziate,
Pui semn trecutelor ispite
Și iscălești plicul pe spate.

Lași jumătăți în care plouă,
Lași ani pierduți printre suspine,
Aduni un patru lângă nouă,
Și rostuiesti ziua ce vine.

Pui semn, pecete pe hârtia
Ce ai mâzgălit-o asumat,
Iar bate gongul,… tragi cortina,
Rămâi în mâine suspendat

…privind oglinda ce n-arată
doar omul care a fost odată.

În ciobul orelor se vede
Cum trece timpul, dar nu crede
….că este doar un timp rămas, apus,
În întâmplări fără răspuns.

Iar în secundele absurde,
Tu n-ai să te mai poți ascunde
De cine ești.

Oricâte ai să povestești!

Să vă fie inima bună și timpul generos! Privind spre voi….cu drag!

Mărgăritare versificate

Verde, să-l port și când mi-e dor

Și stâncile-s bolnave tot aşa?
şi muntele îmi cântă tot de verde?
sunt spectator cuminte-n curtea mea,
spectacolul naturii nu se pierde.

Mai vine câte-o roză şi-un lăstar,
un mugur crud se zbate  să ne strige,
îşi pleacă crengile vreo doi arţari
şi ploaia-i udă, fin, să nu se strice.


Mi-e casă doar pădurea în culoare
şi mi-e popas aleea cea cu nuci,
mirosul verii, recunosc,…mă doare,
dar îl pastrez în doze…foarte dulci
…şi pentru vremuri viitoare

 

 

Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Altă poezie jucărie

 

Au trecut și macii,
De prin lanuri blonde,
Până și cicoarea
S-a ascuns în holde,
Buruieni de seamă
Stau pe ghimpi și-n loc,
Pitite în umbra
Nopților cu foc,
Îmi adorm poeme
Printre spini și spice,
Poate așa însomnite,
N-or să mai despice
Înțelesuri fade
Și tâlcul din ele,
Se vor înghimpa
Versuri mititele.

Am ratat și poza,
Cea îngălbenită,
Rapița-i istorie,
Chiar de e vestită,
Poate, de acum,
Să m-așez în soare,
Hai, că m-ați crezut,
Vorbeam de-a lui floare;
Și de prind vreun câmp
Care mă așteaptă,
O să-i dau tribut
Poezie dragă,
Îl voi îmbuna
Să îmi lase vie
Frumusețea toată,
Numai, numai mie.
Și să se prefacă,
Pentru un minut,
Că nu e minune,
Ci e doar un câmp
Care mă așteaptă,
De când erau maci:

-„Știi, ceva, tu vino,
Sau mai bine taci!”

Sursa:pinterest