Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Omul meu și momentele sale tricolore

De câte ori spun tricolor, în minte îmi vin multe, dar rămân tot imaginile cu cel pentru care aceste culori înseamnă mai mult decât aș putea explica eu vreodata. Si totuși, vă las imagini cu el, pe cand înălța pe gardul casei noastre, într-o bucurie aparte, steaguri ce aveau sa ajunga la alti români.
Omul meu înălța zmeie tricolore și inima sa tricoloră era fericita. Astepta minute-n șir până când vantul sufla în panza aceea sfântă, de parcă doar astfel s-ar fi pecetluit iubirea de neam cu simțământul lui de român, într-un moment ce mie mi-a parut magic.
.
Datorita omului meu, am întalnit atatia altii pentru care acest simbol nu e doar o dovada simplă a identitatii noastre românești, ci e ardere și iubire.
Martor la atatea astfel de zile, am înțeles multe, mai mult decat am inteles din cuvintele vietii…
Trăiți tricolor! Se poate, e nevoie doar sa simți cu adevarat!

8 gânduri despre „Omul meu și momentele sale tricolore

    1. ..daca ai ști despre cate nu scriu pe blog cu privire la actiunile sale romanesti, tocmai pentru ca pe facebook sunt arhicunoscute, incat, uite, citindu-ti mesajul, imi dau seama ca gresesc. Pe 10 iunie a facut in Bucuresti o sezatoare la Muzeul Satului, cu taranii din Harghita si Covasna, cu dus o troita la o biserica din p-ta Universitatii, program artistic și multe altele, pe care eu nici nu știu cum sa le prezint, cat sa nu stirbesc cu vreo lauda ..inteleasa gresit..toata frumusetea trairilor sale.

      1. Doamne! Adriana, oamenii care au de comentat o fac indiferent de subiect sau de modul prezentat. E minunat şi din ce în ce mai rar ceea ce face ei şi merită vorbit despre asta. Foarte bine că o faci pe Fb şi aici. Dar nu va fi niciodată prea mult, asta e sigur.
        Încă o dată mulțumim lui şi ție pentru tot ce faceți!

        1. …multumim. Nici acolo..nu prea scriu eu, dar e pagina sa pe public. Cand voi avea ragaz, scriu si eu unul informativ, macar, caci nici despre ziua iei n-am venit cu amănunte. Eu…ma bucur ca am reinceput a scrie si atunci nu ma mai gandesc despre ce sa scriu. Multumim și noi pentru tot, potecuta!

Comentariile sunt închise