Mărgăritare din treceri, păreri, dureri... · Mărgăritare versificate

În colțul cerului, departe..

În coltul cerului, departe,
sub Carul mare, mai la stanga
unde doar norii-s flori de noapte
și luna șade ca nătânga,
sub furii și amestec cald
de mici materii nestiute,
s-au dus și dorurile mele
spre Dumnezeu, să mi le asculte.
S-au ratacit printr-o furtună,
apoi nu stiu cum de-au ajuns
pe Marte cu escala-n Lună
și tot nu le era de-ajuns.
Au ratacit pe o cometa,
au prins și fulgere și arderi,
și s-au intors cu o racheta,
și-acuma dorm in mine toate.
Păi, ce-ati facut, cu atata zarva
și forfota, și drum, si zbor?
La Dumnezeu aveam eu treaba,
să-mi decripteze dor cu dor.
Din margine de suflet simplu,
Se scutura de somn un gand,
Pai, noi am fost, de-am tinut rândul
Dar ne-a trimis iar pe pământ,
Fara raspunsuri uimitoare
Sau descifrari de tâlc mocnit
De porti in tine dor ce doare
Porti focul viu care a trait
In fiecare imbratisare,
In orisice oftat prelung,
De ce sa pierzi ce-n tine apare
Precum o candelă de vânt?
Iubeste-ți dorurile toate
Caci sunt doar urme adevarate!
Azi am dor cu nume sfânt
Și-n candelă nu arde..vânt…
departe, departe
sursa: pinterest.com, departe, departe

 

8 gânduri despre „În colțul cerului, departe..

  1. …plecările definitive lasă în urma lor dorul necontenit. Nici amintirile nu rămân toate vii. Și chiar dacă timpul vindecă răni, dorul nu-l domolește. Tudor Mușatescu spunea, ”Când ți-e dor de cineva, să nu închizi ochii. Are să-ți fie și mai dor.”

    Magnifice versuri ai scris, Adriana, cum magnific a fost și tatăl tău.

    1. ..ieri, am evitat sa vorbesc despre tata. Am tinut ochii larg deschisi. Si sufletul. Daca nu scriai tu aici despre, era doar steaua dorului.

      Te pup, Nico. Stiu ca porti doruri și mai mari ca ale mele…

    1. Mult m-a durur și pe mine cand te-am vazut, anul trecut, cernita. Acum stiu ca esti in grupul celor maturi care nu prea vor sa numere doruri, dar o fac. Gand pios catre al tau și…multumesc.

  2. … si mama mea are casuta ei acolo sus, ca si tata de altfel! Amandoi mi-au spus ca sunt pe Orion… asa ca nu ma crezi? Dar eu sunt convinsa de asta! Aveam 14 ani cand tata a plecat … acolo sus.
    De la el am auzit de Orion si am fost pe loc îndragostita de aceasta constelatie… Asa cum scrie Nicoleta mai sus „sa nu închizi ochii…” la mine dorul de mama devine aproape fizic dureros!
    Te îmbratisez!

    1. Ba…te cred. Pe Orion…sa te muti…nu-i de ici-colea!

      Tata avea un dor de a lui mamă care ne coplesea. Inainte sa moara a zis sa-l ingropam cu ea. Frumos gand, dar eu nu l-am simtit astfel. Mama traieste, era mai mica cu 13 ani decat tata, cu 16 mai mare decat mine. Deci…ea, vreodata, isi va dormi somnul in alta parte. Sa traiesti 40 de ani cu un om și apoi, in eternitate, in locur separate. De neconceput pentru mine. Asa ca..Orionul e perfect.

  3. Ne pierdem doruri pe coline,
    Și-n ceruri uneori ne sunt,
    Dar totul este încă bine
    Cât suntem oameni pe pământ.

    Și de-ți așterni în versuri dorul,
    În mantie înfășurat,
    Îi va fi mai liniștit zborul
    Spre cerul falnic înstelat.

    1. Habar nu am de ce-am pus dorul
      In lampioane colorate,
      Poate asa am simtit zborul
      Sufletelor dragi spre cer plecate;

      Dar stiu că-n fiecare clipă,
      Cand ridic ochii, colo-n noapte,
      Gândesc că mai mereu mă strigă
      Vreo stea cu ochi negri și în șoapte

      …imi spune: Suntem cu tine!

Comentariile sunt închise