Catifea cu nuci

 

Oare știați că dealul meu cu nuci
Ce pare țărm de mare scuturat de gânduri
E o coamă adormită a unui trunchi
De uriaș ce-a străjuit adâncuri?

Și că mereu, când liniștea-i pitită
Precum o grijă scursă-n scorbură de suflet,
Aud concert ciudat spre lumea-mi adormită
Din crengi de nuc în nuca mea de zâmbet?

Sau că am pus mirării haine noi,
Veștmânt pictat cu frunze ca de ceară,
Când tu mi-ai spus că sunetele moi
Vin dinspre nucii blânzi ce cântă afară?

C-o sabie ce am scos-o ieri din teaca de uitare,
Narcisă a dorului îmbălsămat în taine simple,
Am tot tăiat hățișul buruienilor din cale,
Să îmi vibreze frunzele de nuc în cântec.

Pe dealul meu vorbesc copacii între ei,
Iar gardul cel de fier, ce-mi străjuie grădina,
A înverzit cu iederă și, dincolo, pe-alei,
Masina timpului a încremenit cortina.

Nu pot să mă abțin, strecor un element banal,
Precum un diapazon pierdut, acolo-n frunze,
Si cer s-așez, pe coama mea de deal,
Un felinar al nopții, s-adune alte muze.

Pe cheltuiala vremii, cortina se ridică în furtună.
Mă caut de bănuți să-i las ca vamă-n Cer,
Ca-ntr-o stație să se audă nucul meu cum sună
Și cum vorbeste lumii de verde și..de El.

Azi cineva mi-a spus șoptit: Auzi? Vorbesc copacii!
Vorbeste nucul de pe stâncă, tu ascultă-l
Si dă-i binețe, des, căci, precum macii,
S-or scutura de sunete și-or amuți cu rândul!

E catifea cu nuci”, spectacol în natură,
O piesă ce se aude  în suflete-nflorite,
Ce s-ar simți profund sau pe-o scurtătură
De unde moi, prințese adormite…

….e catifea cu nuci, dulceața arborilor căprui,
șlagăr perfect, în anotimpuri hai-hui…

De data asta, cele 12 cuvinte cheie au fost: coama, concert, pictat, grija, statie, element, masina, fier, narcisa, cheltuiala, teaca, banuti. Si cu ajutorul lor am pus de un poem ad-hoc, pornind de la prietena mea care-mi aude nucii cântând. Cine sunt eu s-o contrazic? La Eddie, în tabel, găsiți și alții porniți în a folosi aceste cuvinte după bunul plac. Vă doresc….o lună mai cu bucurii!

You may also like

38 de comentarii

  1. O lună Mai bună, Mai frumoasă, Mai plină de tot ce îţi doreşti! Eu nu aş fi asociat niciodată catifeaua cu nucii într-un spectacol al naturii. Doar tu poţi face asemenea surprinzătoare asocieri… 🙂

  2. O catifea cu nuci, pe-un deal cu melci,
    Pictat portret de fete cu zăvelci,
    Un fluieraș de os, băgat în teacă ,
    Din el cântecul dulce să petreacă.

    Zvon de concert? Sunt păsări cântătoare
    Ce s-au grupat pe ramura cea mare
    A unui nuc, ce stă retras pe-o stâncă,
    Fără de grija că-i valea adâncă.

    Tot între stânci, în boarea indecisă
    A unui vânt, se ‘nalță o narcisă,
    Purtându-și „coama” de petale albe,
    Bănuți de-argint în șirul unei salbe.

    Dar iată, dimineața s-a tot dus,
    Pe raze, soarele se cațără mai sus.
    Din vale o mașină se aude,
    Cu glas de fier, dintre tufișuri ude.

    Acum, că frumusețea a plecat,
    Mă-ntorc, pășind spre margine de sat,
    La viața trepidând în ritm dement,
    Și-n care-s doar un simplu element.

    S-a terminat vacanța luminoasă,
    E vremea ca să mă întorc acasă.
    Un tren venind în scârțâit de frâne,
    Opri în stație, ca să mă ia pe mine.

    *****

    A fost un joc de gânduri în cuvinte,
    Dintr-o vacanță ce se ține minte,
    Cu flori de nuci și poieni cu narcise,
    În care toate visele-s permise.

    Și-n acest joc, de nu e cu păcat,
    De cheltuiala din târg am uitat
    Că nu-i ca socoteala de acasă,
    Însă duzina de cuvinte-a fost frumoasă.

    1. Tu ești un element ce-mi picură lumină
      Si mă asază-n salba cu bănuți
      Să zornăi peste stâncă, peste munți
      În cântec cald chiar unul de duzină

      ..din care n-ai uitat de …melci.

      Multumesc, Mugur. M-ai surprins cand ti-ai amintit numele dealului meu…

      1. Frumos jocul de cuvinte în care… nu știu cum să ma scald.
        Melcii nu se uită cu ușurință, mai ales dacă ți-au fost motiv de joacă în copilărie. Când eram la grădiniță îmi plăcea să țin în mână pui de melc, apoi îi lăsam în iarbă.

  3. Catifeaua ce a acoperit dealul cred ca îi arata pazitorului unde este comoara nucului! Iarna sta la o cafea cu vantul si cu stelele iar primavara doar cu pasarelele. Vara sta la umbra lui stufoasa, cum sa-i multumeasca-n toamna pentru nuci si sa le duca-n casa! Sa ai o luna plina de flori si de verde…
    Cum ziceai ca il cheama pe pazitor?
    Arata tare „fioros”! xoxo

    1. E o Lady Boss, Zara….cea fără de care n-am fi fost echipă completă. E doar botoasă, nu ..fioroasa, dar..na…e ciobănesc german, totuși. Si da…comori în catifele ale nucilor din anotimpur hai hui….

      Te imbratisez, Ella. Cu drag.

  4. ….superbe versuri,intense trăiri…..un contur de un simbolism aparte de unde transpare renașterea,puritatea ,candoarea,speranța ….veșnicia…..și totul la superlativ absolut…..Bravo ! <3

    1. Rodi, nici nu știi ce fericita sunt sa te vad aici, la mine acasa. Ma bucur ca ti-a placut poemul meu. Te pup și inca o data la multi ani fetei tale.

  5. Din miezul meu de cintec, un fluture gind se aseaza pe nuca de suflet , a iubire de slova vint … speciale momente oferi cititorului, Adriana draga!

  6. De când n-am mai participat și eu la o duzină de cuvinte… chiar m-a cuprins nostalgia, nu mai spun că mi s-a făcut dor și de dealul meu cu nuci…

    1. …pe bune ca asa a fost azi. Prietena mea, foarte serioasa, fara metafore, mi-a zis ca a vazut ea un reportaj unde se auzeau nucii vorbind. Apoi cauta cu privirea pe deal nuci. Eu am, dar mici, caci cei mari au fost dincolo de gard, dar au disparut si a apărut bloc. Asa ca m-am pus pe povestit intamplarea. Da, nici eu nu am mai scris de mult timp pentru duzina, dar mereu o fac cu bucurie. Te pup, Diana!

      1. Eu iubesc nucii, imi par niste povestitori… deci intamplarea ta poetica mi-a mers la suflet! Chiar as scrie si eu pentru duzina 🙂 O zi frumoasa, Adriana 💝

  7. Catifea cu nuci îmi sună ca un parfum elegant, fin, aristocrat. Cocktail de amintiri frumoase, de luminin și umbre. Cât despre poezie, e atât de bine realizată că de fiecare dată când văd cuvinte în bold și realizez că a pornit de la un joc, o combinație, mi se pare incredibil. Sincer, nu știu dacă aș putea.

    1. Hai sa-ti zic ceva, desi am jurat ca am mai scris asta o data, semn ca wp-ul se joaca cu mine. Eu nu scriu de la cuvinte bold, eu le introduc in text după ce scriu jumatate de text. Daca nu-mi iese, incep altul..dar pe cel scris nu-l stric. Mereu ma minunez ce-mi poate iesi, mai ales vazand variantele diferite ale celorlalti din tabel. Multumesc, Em.

  8. Doar tu puteai sa dai atata caldura si eleganta unor cuvinte reci. Dar nu ma mira deloc. Asa cum omul a fost creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lui, asa si tu ai dat cuvintelor caldura si eleganta simturilor tale.

    1. Primesc des cuvinte apreciative, dar ale tale …au atata frumusete in ele, incat ma faci sa ma simt „mai frumoasa decat stiu eu”…chiar si in vorbele mele scrise, și tare-ți multumesc.

  9. De la primele două strofe cu „ţărmul de mare scuturat de gânduri şi nuca ta zâmbet”, am început să aud o melodie în surdină. Apoi, au curs celelalte strofe şi a fost… simfonie de gânduri şi foşniri verzi.
    Eu sper să nu se scuture prea repede de sunete!
    Te felicit, minunată poezie!

  10. „Catifea cu nuci”… Ce idee minunata! O sa-mi aduc mereu aminte de cuvintele tale cand voi privi vreun nuc ce sprijina cerul!
    Multumesc mult, draga Adriana!
    Un weekend minunat iti doresc, cu cafea si o dulceata de nuci verzi, ca tare e buna! 🙂

    1. Ma bucur ca ti-a placut. Recunosc ca titlul, inclus chiar in text a venit precum un titlu al unui hit la modă …, o metafora simbol a tot ce am simtit insirand aceste cuvinte. Numai bine sa ai, Suzana!

    1. …prinzand cuvintele-n imagini mișcatoare
      s-or undui cortine ametitoare
      s-or ridica incet, in schimb, sa facă loc
      și vouă cititorilor, bucuroși de joc.

      Multumesc pentru semn, numai bine iți doresc.

    1. ..multumesc tare mult. Noi două cred ca ne-am mai intalnit candva la un text in care scriam ceva despre „japoneza-parfumul secretului” un text in care nu era nimic despre japonia, ci era porecla fetei care traise o vreme acolo. Seara frumoasa și multumesc de trecere

  11. Citind mai sus acele vorbe vii,
    Am prins a mă plimba cu fluturii-n câmpii.
    Apoi, în scorburi netede de timp,
    M-am rătăcit voiasă, doar, citind
    Și retrăind cărări de timpuri crude
    De mici copilării, când rătăceam pe munte
    …în smnizi şi bălării…
    De mai erau vreo două versuri şi câteva cuvinte,
    Cred că lăsam serviciul şi evadam pe munte.”( cititor pe facebook, asezat aici sa nu pierd bucuria)

    Eu:

    Nu știu cum fac, dar uite bucurie
    Cand nu-mi mai par poeme pe câmpie
    Ci ping-pong diafan de vorbe fericite
    Care imi par puțin meștesugite
    Si mă gândesc ce norocoasă sunt
    Să am parte de zambet și poate de cuvant
    Să ies pe dealul meu, cu nuci, salcâmi, arțari
    Si sa le spun ce versuri am tot primit in dar
    Pe cand scriam de catifea cu nuci
    Si nici nu bănuiam ca-n lume-s oameni…dulci

Lasă un răspuns