Nineta – seducția dintr-un dans cu parfum de portocală

Nineta avea o claie de păr roșu și trei pistrui pe obrazul drept pe care-i ascundea mereu sub o pudră de o culoare incertă. Mică, delicată, ca o bijuterie, cu coapse pline, rotunde, armonioase, cu talia mereu marcată de cordoane late, ce scoteau în evidența un trup ferm si feminin, era conștientă de farmecul ei, dar se purta de parcă puțin îi păsa de asta. Fața era cât un nasture necusut, cu ochii găuri, vii și mereu atenți la cei din jur să nu care cumva să-i vină cuiva ideea să vrea să și-i coasă talisman pe sacoul  inimii. Doar două cute profunde îi brazdau fața, în jurul gurii și asta pentru că zâmbea mereu, de parcă cineva îi făcuse vrajă de a fi totdeauna veselă și cu bucurii pe chip.
În ziua în care mi-am cumpărat  o fustă roșie de piele am avut o revelație – că ne potriveam nepotrivirile. Fără să o observ, a „împrumutat-o”, discret, din geantă, și a probat-o, acolo, în barul acela unde aveam să aflu ce gust are tequila într-o margarita de ocazie, în care domnea un iz de lichior de portocală, surprinzător pentru mine. Sarea de pe marginea paharului s-a împrăștiat, brusc, ..peste tot, când mâna mea a zvâcnit ciudat,  zărind-o pe Nineta venind dinspre baie.
S-a apropiat de masa noastră, cu mișcări de felină, într-o lentoare de parcă se ducea, nu venea, facându-mă să caut, iute, acolo unde-mi stiam lăsate cumparaturile. Bine, veti spune că la cum am descris-o nu avea cum sa i se potrivească obiectul vestimentar, numai că aveam sa mă înșel. Dacă mie îmi trecea ușor de genunchi, ei i se aseza perfect pe jumătatea gambei. Un cordon  în talie, cămașa descheiata prea mult, pantofii ei albaștri bleumarin de pânză striată, îmi tulburau toate cele, făcându-ne să o aplaudăm pentru curaj.
Nu-i păsa că făcea spectacol ad-hoc si din uimirea noastră, dar si jucându-se lasciv de-a ridicatul, așezatul, aplecându-se prea mult, prea des și prea ostentativ spre ochi ce păreau vrajiti de jocul fetei-nasture. Seducția era a doua ei natură, despre care spunea că – seducția nu înseamnă să determini pe cineva să faca ceea ce nu își dorește. Seducția constă în a convinge pe cineva să facă ceea ce își dorește deja.” (Waiter Rant). Ehehe, alinturi fine! Avea, însă, atâta teamă să nu se implice în vreo relație, încât adora să se expună lumii, apoi să se retragă ca și când doar celorlalti li s-a părut posibilă apropierea.
Când plecase de acasă își pusese câteva picături de parfum în locurile sale preferate, insistând spre golul dintre sâni și pe palmele sale mici pe care tocmai ce le împrospătase cand își schimbase fusta. Mirosea toată a măr roșu, a vanilie, lemn de santal și floare de portocal  dintr-un parfum al cărui  slogan suna cam asa: „Nu-ți fie teamă să arăți cine esti cu adevărat și lasă emoțiile să treacă, îndraznind sa fii tu însuți, căci cel care iubește acest parfum nu are cum sa nu fie iubit de oameni, marele său câștig stând în prospețime, puritate și eleganță”. Exact Nineta noastră cea îndrăgostită de un parfum cu nume de portocala.
Mă ciufuli ostentativ, multumindu-mi că nu mă supăr pentru gestul său și porni spre bar pentru a grăbi chelnerul cu o noua tranșă aromatizată și aducătoare de aburi de relaxare. Nineta se cocoță pe scaunul înalt, luă o floare din vasul decor ce stătea, pe tejgheaua din cărămidă, de parcă ar fi luat-o la goană și uită de noi, risipindu-se în vorbe si gesturi surprinzatoare cu bărbatul ce părea că se pierde tot în ochii nasturelui ei de față. Mai fâstâcite eram noi, cele rămase la masă, abandonate  prea brusc, și cu sprâncenele adunate a îngrijorare. Parcă scenariul era de film de mâna a doua, dar niciuna nu îndrăzneam să-i stricăm jocul prietenei noastre care părea sedusă nu … seducătoare, neapărat, ceea ce ne intriga puțin, cunoscându-i extravaganțele.
Chelnerul apăru și la masa noastră aducându-ne băuturile pe care înțelesesem că tot junele ni le dăruia, ca o scuză că ne furase jucăria preferată. Niciuna nu ne atingeam buzele de licoare, așteptând să se întoarcă roșcata noastră cu pistrui. Într-un final, am renunțat a o mai privi insistent și ne-am continuat seara  printre povesti și râs strașnic, printre scenarii posibile si imposibile, măritând-o și divortând-o pe Nineta, cu și de omul de la bar, asezand-o în poveste cu tumult, cu nevastă acasă și amantlâc posibil. În timpul ăsta, pistruii prietenei noastre ieșeau la suprafata  de atâtea atingeri care deja ne tulburau pe noi, prea tare. Se adulmecau și iși sopteau lucruri, pe care ni le inchipuiam doar, neghicind nimic decat o prea mare detașare a celei pe care noi o numeam „roșcata de gheață”, detasare ce părea că se destramă cu fiecare apropiere a buzelor celui ce îi stătea, acum, alături.
Am încremenit, însă, când i-am văzut pe cei doi, ridicându-se ușor; ea strecurându-și floarea in par și adunand scaunele din jur, facand un ring de dans  doar pentru ei. Am asistat cu gurile căscate la un tango veritabil, din acela pe care-l vezi doar la concursuri, în care fusta mea roșie se zărea ca o pată de culoare. Inimile ne băteau mai tare, uimirea se instala încetul cu încetul, încercând sa observam cum mâna bărbatului tocmai ce prinsese glezna cea fină a prietenei noastre. Într-o alunecare subtilă, își lăsau fiecare semne de seductie despre care cu greu ai putea vorbi fără să închizi ochii și să rememorezi momentul.
Barmanul nu mai prididea cu comenzile, restaurantul era într-o forfota aparte, noi ne ridicasem de mult timp să ne  strecuram invidiile printre caramizile barului. Oamenii devenisera nerăbdatori, și multe arome ispititoare pluteau în încăpere. Se ardeau esente ce miroseau divin,  de parcă un ritual cu rol de seducție se desfășura tainic și firesc. Multe saruturi se observau la alte cupluri, ușor încinse de erotismul celor de pe ring dar și subjugate de parfumuri cu iz oriental.
Dansul era pe sfârșite și niciunul nu se dezlipea de celălalt făcandu-ne, pentru prima oară, în acea seară, sa devenim suspicioase. Ma veți crede nebună, dar în aer se contopeau note complementare, de portocală și vanilie, de măr și tămâie, și am realizat ca amândoi își purtasera dansul într-un parfum comun. Aș fi jurat că observ o floare de portocal pe părul ei ca flacăra, dar cred că deja eram incitată și intrigată de atracția dintre cei doi.
Orange Boss for WOMEN și Orange Boss for Men – sunt parfumurile celor doi protagonisti. Despre cel barbatesc, Orlando Bloom spune ca e ca el -relaxat și spontan, fix ca tangoul Ninetei mele
Sa se fi sedus aceștia doar din arome ce se potriveau perfect? Să se fi amuzat că sunt doi îndrăgostiți de un parfum cu miros de portocală ambrată? Să îi fi contopit în sărut și dans spontan exact cum le era firea sau doar și-au potrivit mișcările într-un tango care a emoționat o întreagă audiență seducându-ne pe noi toți, incitați de senzualitatea momentului aparte?
Nineta noastră avea o explicație pe care nu ne-a oferit-o pe loc, lăsându-ne jocul la liber până într-o zi când a făcut din seducția dansului cu parfum…o meserie în care partener îi e și acum necunoscutul de la bar. Nu știu cum, însa, indiferent ce parfum prefer, știu că nu pot uita că dincolo de ceea ce porți e cum te porți, iar Nineta noastră încă seduce cu ochii sai dintr-un nasture și  cu cei trei pistrui perfecti, dar nu uită niciodată de aroma de floare de portocal  african la care nu renunta nici măcar o zi. Spune mereu că nu e cel mai grozav parfum, dar e cel care i-a adus iubirea si care a sedus-o definitiv, seducând, la rându-i, într-un dans al vieții, inspirand, zilnic, și alți oameni.
Today, To Help, Together. Nineta mea înflorește roșu, dintr-o poveste parfumată, într-un joc al seductiei ce devine realitate de zi cu zi împreună cu un EL.
Împrumutam personajelor noastre ceva din noi, cu sigurantă. Eu nu am pus niciodata accent pe recuzită, am fost mereu mai de gheață stiind ca am trup de foc si  că e musai sa pun echilibru; sunt femeia căreia sarutul nu-i sare mereu de pe buze, dar poate fi sedusă cu doua vorbe atent alese si un miros de tutun bun, un strop de alcool și un parfum discret cat sa o determine la ceva actiune nebuneasca. Fusta mea roșie a ramas la o altă femeie cu chip nasture, dar care avea cu adevarat jocul seductiei la purtator, insa despre aceasta poveste nu am putut vorbi, caci ea a ales cand i se termina sirul vietii. De asta a fost importanta pentru mine aceasta editie. S-au rascolit, cu subiectul,  trei femei –  pe mine, Nineta și femeia tango plecată la stele, departe de Dumnezeu.
Acest articol nu e un advertorial, nu fac reclama niciunui parfum, ci doar amintesc si potrivesc unul, hai doua-de data asta, acest Orange Boss for Men/Women,   pentru Clubul Condeielor Parfumate, tema fiind aleasă de Ella – Parfumul seducției. Insa pentru că acum două săptămâni nu am putut scrie despre Parfumul dansului, am zis că aceasta e surpriza mea pentru Mirela, gazda noastră ce mereu își face timp să ne citească și să ne ofere informații despre tot ce înseamnă lumea asta parfumată; un 2 în 1..doar pentru ea!

You may also like

38 de comentarii

  1. Ce sa mai zic Adriano, inca sunt cu mintea aiurea la fusta Ninetei, inca visez ca miros tequila aia pacatoasa si ma joc cu floarea de portocal pe timplele cuiva…. Pffff, fascinante imagini!

    1. ..parca nu as fi scris eu povestea. Cu amănuntele tale, scoase artistic, parcă as vrea o margerita, un parfum și o fusta roșie de piele. Si niste kilograme in minus, dar asta e din alt film….in care nu-s flori de portocal..

  2. Ai o imaginație, jur că nici cum după ce am citit nu-mi vine să cred că e un advertorial. Am simțit mirosul, am simțit muzica și la primul drum în mall vizitez parfumul respectiv. Ești fantastică! Așa o broderie de evenimente și detalii și culoare… te pup talentata mea prietenă. <3

    1. Draga mea, acesta nu e un advertorial, am si modificat textul după acest comentariu. E un articol scris pentru povestea parfumata și pentru ca tu spui asta aici, eu recunosc ca mie, personal, nu imi place sa pun denumiri de parfum in articolele mele pentru ca se citesc mult mai putin de catre ai mei, de pe facebook. Dar, din respect pentru Mirela Pete, care e o adevarata enciclopedie a parfumurilor, am pus in text ceea ce credeam eu ca ar influenta-o pe Nineta si partenerul sau, poveste care, de altfel, are un sambure de adevar, daca nu mai mult. Multumesc, Em. Poate o induplec pe Mirela și mă lasa doar sa-mi pun arome fara sa mai fac și eu descrieri de parfum, desi povestea parfumata de aceea e parfumata.

      1. Adriana, poate că nu trebuia să editezi…Eram pe punctul de-a oferi o prietenoasă explicație. Am început povestea parfumată acum mai bine de 6 ani nu doar de dragul literaturii blogheristice, de care poți găsi pe multe ate bloguri, ci pentru pasiunea celor care ne-am adunat într-un februarie târziu, la început de primăvară, reuniți tocmai de pasiunea pentru lectură, scris și parfum. Am dorit să contribui la educarea celor care nu cunosc, care mă întrebau amical, educându-mă pe mine în primul rând. Îmi pare rău că sunt persoane care au încă impresia că sunt adevertoriale, deoarece eu am dat daruri parfumate și câte ceva din cunoștințele mele, nu am câștigat nimic material niciodată cu poveștile parfumate. Am dăruit enorm din timpul meu, din energia mea, din duminicile mele devenite ore nesfârșite de citit și comentat. Așa că în Clubul Condeielor Parfumate fiecare poveste va conține ȘI parfum, menționând numele parfumul, dar fără link către vreun site de profil și fără a distribui obligatoriu pe alte rețele povestea, cum se cere în advertoriale, ci doar pentru bucuria cititorului pasionat de lectură și mireseme de calitate.

        1. Mirela, povestile cu parfum sunt citite de multi dintre pasinati, dar nu mereu sunt intelese chiar de cititorii mei. Uita-te la Simona Poclid care-și pune propriile arome in texte de o frumusete unica. N-am schimbat prea mult, am luat doua fraze, lasand esentele la locul lor, iar pe acestea le-am unit in fotografie, tocmai pentru a-mi ramane povestea parfumata asa cum o vad eu și cum as scrie-o, caci și asa se poate atrage atentia asupra unor esente despre care nimeni nu știe prea multe. Tu esti enciclopedia noastra, dar cu sinceritate spun ca nu as putea inmagazina nici 5 la suta din toate amanuntele astea care fac deliciul mai ales bloggerilor cititori ai povestii. Sper ca nu te superi, eu trimit omul care intra sa-mi citeasca textele la tine acasa, tocmai pentru a gasi energia ta buna, cunostintele tale ample din aceasta lume care mie nu-mi va fi niciodata aproape, ci doar cat sa scot o poveste care sa se potriveasca temei. La Tanta, mireasa rock, dezbatem intr-un comentariu, inca de prin 2014, cred, desi ea e scrisa in 2013, motivul pentru care nu m-am alaturat mai din timp povestii parfumate,exact aceasta expunere a flaconului cu parfum. Tu, atunci, spui ca nu e neaparata nevoie sa o facem astfel. Asa ca azi, am gasit o formă de a le imbina; de le gaseam aseara, azi poate nu se mai observa in mod evident, ci, poate, era tratata ca o alegere. Indiferent de cata pasiune are cineva pentru parfum, literatura, arta si istorie, doar la tine e un amalgam perfect. Si cum in numele celorlalti nu pot vorbi, eu pot spune ca prefer sa stiu, dar mai mult sa caut curioasa informatii, doar pentru ca povestea o sugereaza. Nu și la tine pe blog, unde stiu ca daca vreau sa gasesc ceva despre un parfum e locul perfect – primesc poveste și documentare intr-un mod artistic pentru care te felicit. Multumesc pentru intelegere.

          1. Adriana, dar nu numai că nu mă supăr, ci dimpotrivă. 🙂
            Tot ce voiam să spun era că poveștile parfumate cu parfum specificat nominal și prin imagini, povestit și recomandat, nu sunt advertoriale. Poveștile parfumate ale Clubului Condeielor Parfumate, clubul nostru, nu au fost, nu sunt și nu vor fi advertoriale, doar atât! Și mă bucur când amintiți și câte un parfum, hai că nu-i greu, așa mai aflu și eu! 😉 🙂

  3. Nineta, iată un alt nume ce nu va putea fi uitat așa de ușor, la fel ca Marcela și Tanța. Eee, dragă Adriana, cum ne mai porți tu în tangouri de cuvinte și cum ne mai învălui în arome îmbătătoare de parfumuri! Senzațional!

    1. Povestea parfumata cu seductii deosebite e diferit brodata de fiecare participant. La Mirela vei gasi o istorie despre seductie cu parfum si datorita lui …din cele mai vechi timpuri, Ella devine o Evă a tuturor timpurilor, parfumul de femeie ce fiecare om il poarta aparte, Mala vine cu mister, Diana cu poveste medievală și elemente surpriza, Suzana are un acrostih, Dana curcubeu are intrigă și subiect tabu, desi aici mai am de analizat și restul e de descoperit in textele pe care le-am citit cu drag. De asta, Nineta mea infloreste roșu, pe ritmuri de dans senzual cat sa ne poarte printr-o poveste care de nu ar fi existat, s-ar fi inventat. Multumesc, Nico.

  4. M-ai sedus și pe mine cu atmosfera creată în jurul seducătoarei Nineta, cu fața-nasture, pistrui, păr de flacără și parfum dulce ambrat! Și a tangoului, mereu seducător, cum altfel?! Mi-am amintit de Scent of woman, de Lead the tango, filme de aur, în care seducția nu are un scop precis, dar dansul și parfumul te farmecă la fiecare pas. Toată această iubire care a durat, poate, o viață, a început cu jocul seducției, bazat pe miresme incitante, un strop de tequila, muzică, dans, dar mai ales fusta ta roșie. Și aș vrea să subliniez că fiecare am avut la un moment dat, cred, o fustă roșie în garderobă, care asemeni pantofilor roșii, e o armă aparent inofensivă a seducției. Și funcționează fără greș.
    Minunat! Minunat! Clubul nostru, din care nimeni nu câștigă nimic exceptând bucuria de-a scrie și de a ne citi reciproc, beneficiază azi de încă o poveste seducătoare. Este, de altfel, singurul și cel mai mare câștig: rândurile scrise superb, parfumate și aboslut…seducătoare. Bucuria de-a citi povești scrise cu talent. 🙂
    Mulțumesc pentru lectură, Adriana! Mii de îmbrățișări, toate sincere!

    1. Stii, imprumutam personajelor noastre ceva din noi, cu siguranta. Eu nu am pus niciodata accent pe recuzita, am fost mereu mai de gheata stiind ca am trup de foc si e musai sa pun echilibru, sunt femeia careia sarutul nu-i sare mereu de pe buze dar poate fi sedusa cu doua vorbe atent alese si un miros de tutun bun, un strop de alcool și un parfum discret cat sa o determine la ceva actiune nebuneasca. Fusta mea roșie a ramas la o alta femeie cu chip nasture, dar care avea cu adevarat jocul seductiei la purtator, insa despre aceasta poveste nu am putut vorbi, caci ea a ales cand i se termina sirul vietii. De asta a fost importanta pentru mine aceasta editie. Ai rascolit cu subiectul tau trei femei, pe mine, Nineta și femeia tango plecată la stele, departe de Dumnezeu.

      Multumesc pentru ocazia oferita, te imbratisez si la multi ani fratelui tau, azi in zi de april, importanta pentru voi și noi cei care va apreciem și iubim! Culmea, citindu-va comentariile, am re-editat povestea, stiind ca e musai sa contina cateva amănunte in plus. Zi frumoasa!

  5. Tocmai ce m-am trezit din reverie …. pentru ca am fost în Spania! Da, nu rade! Tocmai am vazut-o pe fiimea dansand! Nu are pistrui si nici fusta rosie dar a trecut pe langa numele de Nineta la milimetru atunci cand am nascut-o pentru ca a … la primit pe cel de Gabriela! Stii tu … Mihail si Gavril … 🙂
    Sa revin la poveste! Fata mea traieste in Spania, miroase constant a flori de portocal … uite ca nu pot sa-mi revin din vis! 🙂 Ti-am spus ca scrii asa de fain de bagi oamenii … în vise?! 🙂
    Mai citesc o data postarea… trebuie sa o mai vad pe fiimea o data, îmi este dor de ea! ♥
    Tu sa nu te schimbi, nici-un milimetru … sa ramai asa mereu …. somnambula! Pupici!

    1. Sa inteleg ca si fiica ta e scorpion? Scorpion pasionat de dans? Uf, și doar al meu are doua picioare stangi? Acum, ca spui, in Spania ma teleportez putin, macar cat sa observ dansuri, muzica buna si lectii de seductie autentica. Ce fericita poti fii, cu o fiica atat de aparte. Multumesc, Ella, esti om care doar prin cuvinte aduci energie buna. Ma duc sa-mi fac o cafea, m-au tulburat toate cat sa editez nitel povestea mea, asa cum imi pare mie potrivita. Zi faina!

      1. Nu eu sunt scorpion, ea este sagetator, nascuta in prima zi din zodie … deci mai mult scorpion! 🙂 (23nov) Te-am lamurit! Hahahaha … Fiicei mele îi place dansul si gimnastica, o viata întreaga asta a facut, desi acum are cu partenerul ei o firma de imobiliare … 🙂 Ca asa e viata! Este bruneta, asa ca tine, doar ca are ochii albastri. Vai ce dor mi sa facut de ea! Ma dus ca o sun! Pupici!

  6. Superba descriere a celei care a adus prin puterea „seductiei” caderea omului în pacatul neascultarii si a cunostintei binelui si raului,al vietii si mortii ! 🙂
    Daca nu era creata prima femeie,seducatoarea „Eva”,”Raiul” devenea extrem de plictisitor pentru „Adam”. Dealtfel,tocmai de aceea Dumnezeu a facut-o,pentru ca prin puterea ei de seductie primul om rational-sentimental (inteligent),”Adam” sa cunoasca (constientizeze) binele si raul,iar constientizarea si experientele extreme dintre aceste doua forte antagonice,paradoxale de „seductie” (atractie-respingere),sa-i dezvolte ratiunea si sentimentele primare într-o evolutie de la starea de mamifer cu instincte primare,la o pozitie elevata a constientei existentei sinelui,si evolutia infinita (atemporala) dincolo de spatiu-timp (moarte),spre desavârsirea întelepciunii absolute,aratate de Dumnezeul Creator,prin întruparea Cuvântului (Hristos),prin nasterea Lui în trup,asemeni omului de rând,prin moartea Sa în trup si învierea în Spirit (Duh)…
    Zi senina în suflet !

    1. …da, uite cum m-ai dus intr-un loc primordial. Nu m-am gandit la seductie si pacat, și nici la multe altele, dar…acum…zambesc.

      Numai bine si tie, Iosif!

  7. Deosebit de frumoasa povestea ta cu aroma de portocale! Ai harul tau aparte de a ne face sa vizualizam chiar mai mult decat ai scris!

    Multumesc, draga Adriana! Zile frumoase si inspirate iti urez cu drag! 🙂

  8. Ştiu ce putere de seducţie poate avea un parfum bine ales dar cuvintele tale pot întrece orice aromă. M-ai purtat departe, în paşi de dans. Am auzit acorduri demult uitate, am simţit arome, am gustat o bucăţică de pasiune. Eşti minunată!

    1. …cand exista parfumul unei noi teme propuse de Mirela pentru clubul său literar, incerc sa scot o idee mai altfel, un personaj care sa fie pe masura respectului pe care i-l port Mirelei. Daca ti-a placut, ma bucur din suflet si te imbratisez tare.

  9. Seducătoare este și povestirea ta aducând cu ea și parfum, și poveste, și seducție, și miresme de portocale dintr-o zi de neuitat. Abia am așteptat să o citesc și așteptarea mi-a fost răsplătită. Îmi șoptise cineva că vei scrie… 🙂

    1. Bine ca am scris atunci, de a doua zi..s-a instalat nebunia, cu evenimente care mai de care mai neprevazute. Multumesc, Dana! Mereu ma gandesc ce nuante as da unora dintre cei pe care i-am intalnit in aceasta viata…

  10. „dincolo de ceea ce porți e cum te porți”…un adevar pe care il trecem cum vederea dar iata cum Nineta ta l-a pus in lumina reflectoarelor 🙂
    incitanata, seducatoare poveste, fierbinte, de o mocnita si parfumata pasiune…
    ai conturat tipologia perfecta a feminitatii dezinhibate care daruiseste, se daruieste dar stie sa si primasca dar mai ales, stie sa pastreze atunci cand gaseste barbatul potrivit 🙂
    fusta rosie, atragator accesoriu, parfumul potrivit , ei da, el ramane firul rosu al unei povesti parca rupta din realitate 🙂
    fermecatoare poveste!

    1. M-am intors la comentariul tau de multe ori și de fiecare data cineva m-a distras din ale mele preocupări. Minunate cuvintele tale și generoase, in acelas timp.

      Ma bucur ca ai inceput cu acea fraza, pentru ca, surprinzator,..vine in contradictie cu subiectul tau, acel Rasputin caruia nu-i păsa cum vorbeste, ce se poarta, cum se poarta, deci uite cum seductia venea dintr-un magnetism primitiv si ciudat, pe cand in povestea mea limbajul trupului, seductia ostentativa, curajul de a fi liberă și dezinhibată, fara teama de ochii celor din jur…totul duce in registru diferit, in instinct si atractie, intr-un joc coplesitor pentru cei din jur.

      Ciudat, acum nu am o fusta rosie…dar ar trebui sa am una.

      Cum am mai spus, sunt onorata sa te am in vizita, fie ea și parfumată…

      Te imbratisez.

  11. Parfumul poate uni inimi. 🙂
    M-a fermecat si pe mine aceasta poveste. Nici nu se putea intampla altfel. 🙂 Ai descris… un tango, dar am citit in ritm de vals.
    Nineta mi-a readus in memorie o amica din tinerete… Avea alura de silfida, si avea „un ceva” care atragea barbatii ca un magnet. O femie fascinanta, de care nu mai stiu nimic azi. O amintesc aici deoarece am descoperit (acum) ca am fost martora „seductiei in actiune”. 🙂
    Nineta pare ca a trait intens; poate ca e motivul pentru care a ales sa-si hotarasca singura limita vietii. Poate ca nu e departe de Dumnezeu… Imi place sa cred ca nu este. Nu stiu de ce mi-a ramas „agatat” de creier finalul vietii ei… cand, de fapt, am pornit la scrierea comentariului cu gandul la „dincolo de ceea ce porti este cum te porti”.
    E o poveste tulburatoare.
    Iti doresc, cu drag, sa ai o zi minunata! <3

    1. Nu, cea care a ales singura limita vietii este o alta „Ninetă”, cu nume ascuns in vesnicii, unde a ramas fusta mea cea rosie, de parca povestile acestea se cereau ingemănate. Cea cu tangoul iși poarta inca iubirile prin locuri indepartate, pe vasuri de croaziera, alaturi de iubitul sau care cred ca îi e sot. Daca stau și ma gandesc, femeia despre care amintesc in final ..mi-a oferit un alt tango, candva la o nunta. Acela ar fi fost cu adevarat bun de schitat intr-o poveste cu parfum de ratacire, dar pentru ca nu mai vreau subiecte care sa impresioneze ciudat, de zici ca-s stirile de la ora cinci, cred ca ramane nepovestita, nepusa in imagini miscatoare.

      Vad ca v-a placut fraza mea „dincolo de ceea ce porti este cum te porti”.”, și, crede-mă, acum, după o viata traita..stiu ca ar fi fost esenta. Sper ca altii sa o gaseasca mai devreme si sa nu creada ca pot pacali prin aparente. Eu am platit scump. Te pup, Diana. Am fost plecata, si cand m-am apucat de dat comentarii..conexiunea mea de internet imi facea figuri, de scriam un cuvant in 5 minute.

  12. Se spune ca fiecare parfum are o poveste si fiecare poveste are un parfum. Ador parfumurile care au povesti, dar si povestile cu parfum.

  13. Draga Adriana, iata ca ajung la tine. Intarzierea e de aproape trei saptamani, stiu, dar si tu stiu ca stii ca mi-a fost imposibil (m-am jucat intentionat cu verbul „a sti”, asa am simtit). Am intrat, de fapt, de ieri noapte, dar era deja tarziu. Adica era o ora micuta-micuta… pe care nu o mai spun. Iar frumusetea povestii care ma astepta aici, la tine, stiam ca merita mult mai mult decat ochii mei adormiti si mintea mea istovita.
    Am citit dintr-o suflare. Apoi am recitit aproape tot, captivata de personaj si de povestitoare. Caci Nineta m-a sedus si pe mine. Tu, de fapt, Adriana. Tu, care asterni fermecator slovele, parca jucandu-te cu mintea mea, caci in multe dintre gandurile tale ma simt ascunsa eu insami cu ale mele ganduri. Ca un soi de ecou straniu. Imi place cum reusesti sa faci ca frazele sa curga atat de natural, de firesc aproape fara ca cititorul sa simta ca acolo se ascund uneori drame. Mai mari, mai mici… Ca-n viata.
    Multumesc! <3

    1. Elly, ti-am mai spus si nu ma feresc, in blogosfera am slabiciunile mele, oamenii pe care îi simt exact asa cum spui tu ca un ecou…, carora le torc continuari din vorbele lor scrise in minte, sau îi port in suflet ca o admiratie permanenta. Tii minte cum iti spuneam ca tu parca scrii din mine sau pentru mine, iar faptul ca unele povesti de-ale mele iți ajung frumos la suflet, mă onoreaza. Tu vezi in literele mele exact ce scriu, lucru rar…

      In rest, iți doresc iubire și folos. Domnisoara T a fost fabuloasa și o voi purta mult in mine, poate pana la urmatorul personaj fascinant. Multumesc pentru trecere, nici eu nu sunt prea rapida la comentat, mai ales pe celelalte bloguri. Numai bine, ție!

Lasă un răspuns