Cinci obiective, cinci visuri YO naufragiate în valuri virtuale

Mereu credem că avem tot timpul din lume. Locuiesc într-un oraș de smarald, la poalele Tâmpei, care îmi arată, anotimp cu anotimp, că nimic nu se schimbă, aparent. Ehehe, ce bine ar fi să li se întâmple asta și oamenilor, să acumuleze dar să arate ca și când abia acum pornesc cunoașterile.
Ies din casă; îmi așez în inimă o nouă frunză, o veche cărare, pășesc și mă uit în jur:„Doamne, ce norocoasă sunt!” Brașovul meu e același, are miros de cetate, foșnet de pădure – aceeași pădure – are umblet de fecioară și privire de om înțelept trecut prin multe, dar rămas ferm, cu șarm, puternic, dens, emanând iubire, cunoaștere, experiențe și dăruire. E doar petrecut de alți oameni. De mulți ani și de mine. Câinele meu cel mic, Toto, se luptă cu niște frunze arămii. Pe bancă, la popas, ne luăm răsfățul clipelor tihnite – puțin pandișpan și un strop de licoare din sticla umblăreață, cum numesc eu recipientul pe care-l umplu cu te miri ce, atunci când plecam în expediții știute.
Azi, mama mi-a pregătit o surpriză, așa că cele două bunătățuri au gust de mama, au gust de acasă. Desfac recipientul și râd în hohote – limonadă! Doamne, doar ea mi-ar fi putut pune în loc de cafea ceva atât de …nostalgic. Iau o gură și recunosc, instantaneu, siropul Yo fresh lămâie, roiniță & mentă, care nu-mi lipsește din bucătărie.  A diluat perfect în apă minerală câteva picături și a strecurat și câteva felii de măr, numai bune de pescuit cu degetele, înlăturând dopul-pecete.
csm_header_yo_cc647f0fe3
SIROPUL YO -ÎȚI UMPLE VIAȚA DE FRUCTE
Îmi trece prin minte că mama are puțin peste 60 de ani, exact ca siropurile YO. Practic s-au născut împreună. Asta îmi dă o stare atât de familiară încât mă ia nostalgia și mă poartă în toate segmentele vieții mele. Exact cum spun, unele lucruri, indiferent de trecerea timpului, par la fel. Și mama e la fel de mamă, are dulceața siropurilor și efervescența boabelor coapte de fructe. M-a făcut la 16 ani, motiv pentru care  vârstele și cu mine suntem destul de certate. Aveam aere de domnișoară, pe la 14 ani, când mama nu avea decât vreo 30, însă eu nu știam ce mică de ani era mama mea mare.
Și din nou mă cuprind gândurile cum că eu am trăit atât de diferit, sărind peste etape, căsătorindu-mă târziu, după ce am împlinit 35 de ani, adunând clipe, bucurii și încercând să recuperez, ca într-o cursă cu obstacole, tot ce au făcut alții până la acea vreme. De asta spun că mereu credem că avem timp, iar când observi  oamenii sau lucrurile care împart vârste pline, realizezi că nu ar fi rău să te gândești că ai putea să-ți așezi pe hârtie măcar 5 obiective de îndeplinit până împlinești și tu frumoasa vârstă. Mai iau o gura de sirop magic, plimb cățelul bucluc și îmi spun că fiecare zi trăită e un obiectiv, pentru că, din păcate, anul acesta, mulți oameni dragi au plecat definitiv, atât de devreme, și de tineri, încât ei nu vor ști niciodată cum e să ajungi acolo.
Vă recunosc, deși cred că v-ați dat seama, că am primit această  provocare nouă de la Blogal Initiative și siropurile Yo,  care-și aniversează 60 de ani de existență- 60 DE ANI DE EXPERIENȚĂ și cu această ocazie vă invită pe pagina de facebook, să le redescoperiți. Nu-i rea ideea să vă notați dorințele și eventual să  ascundeți hârtia într-un recipient pe care să-l găsiți atunci când gongul bate 6o. Am să consider blogul, sticla visurilor mele naufragiate în valuri virtuale, sticla celor cinci obiective YO, care sună cam așa:
  1.  Să rămân sănătoasă, fresh, cu dulceață în inimă, plină de viață, suplă, energică,  exact ca starea de bine pe care mi-o dau aceste siropuri care par noi cu fiecare zi care trece.

  2. Să am curajul să mă mut la țară, undeva tot între munți, unde tradițiile se duc mai departe și astfel să particip la șezători, ateliere de pictură, seri de colinde și povești,  cum văd eu la prietenii din Covasna. Tot la ei văd cămări pline de fructe și legume, din gradini proprii, ceea ce mi-aș dori nespus să am și eu.

  3. Să reușesc să învăț a merge pe bicicletă și să înot. Poate par lucruri banale, dar de mine nu s-au prins până acum și dacă mă gândesc la viață la țară, atunci și mersul pe bicicletă mi-ar prinde bine.

  4. Să văd Irlanda. Si asta pentru că acolo trebuia să muncesc eu înainte să-mi cunosc soțul, dar și pentru că visez de când eram mică – pe bune și repetativ – niște țărmuri înalte și pășuni tare verzi, pe care le atribui acelui ținut, dar înainte de asta vreau să bifez și niște locuri sau orașe românești ,unde n-am ajuns încă: Timișoara, Oradea, Maramureș, Bucovina, Enisala și ar mai fi. 

  5. Să scot o carte cu versuri, dar și să continui să scriu despre lucrurile frumoase, despre experiențele zilnice,  despre iubirea matură, cea  a celor 60 de ani, astfel încât să pot spune lumii cum e să fii fericit mereu, indiferent că trece vremea și să păstrez senzația aceea cu care am început articolul „că uneori parcă nimic nu se schimbă, ci doar prinzi contur de om împlinit”. 

E suficient să o privesc pe mama și să știu că bucuriile se bifează alături de cei dragi. Că poți fi iubit, vesel, dornic de lucruri noi, de seri de dans în doi, de canastă cu prietenii, de mers pe munte căutând banca și frunzele arămii de pe aceeasi cărare de sub Tâmpa, de unde mi-au plecat mie, azi, aceste idei. Dacă Dumnezeu îmi îngăduie să fac toate acestea lângă soțul meu și oameni dragi, știu că aș fi mulțumită. În definitiv, cu o limonadă YO cu mentă și roiniță și puțin pandișpan…pot întoarce timpul oricând. Stiu eu, însă, că adaugand și puțin alcool, parcă cocktailurile vietii se pot savura printre aventuri care se vor trăi cu efervescență și intensitate. Totul e să îndrăznim, păstrând esențele trecerilor noastre în sticle perfecte ce ne-ar purta numele cu mândrie, pentru eternitate. Le-ar recunoaste oricine, așa cum se recunosc siropurile Yo.
coctail
Hugo cocktail, pentru că tot vorbeam de scriitori, vise și eternitate.
Poate uneori avem nevoie de provocări venite de unde nu ne așteptăm pentru a ne opri din vârtejul clipelor ce par a ni se cuveni pentru a rămâne puțin pe gânduri, realizând că nu e rău să te mai gândești cam ce ai vrea să faci cu viața ta dincolo de lucrurile materiale în care suntem ancorați cu totul. Voi? Ce ați vrea să bifați în viața asta?

You may also like

10 comentarii

  1. Să ți se implinească toate dorințele. Și cele pe care ni le împărtășești, și cele pe care numai sufletul tău le știe. Un articol frumos, nu știu sucul dar… trebuie să fie special dacă ai scris atât de frumos despre el. Săptămână frumoasă draga mea!

    1. Tu mă știi că scriu doar daca îmi plac provocarile, iar siropul de care chiar am amintit nu-mi lipseste, pentru ca da limonadei savoare si gust. Cat despre obiective, da..clar sunt mai multe, insa acestea si-au ițit capul precum ghioceii din zăpadă și dacă s-ar îndeplini, cred că totul s-ar schimba. Eu nu am curaj insa sa vand casa din Brasov pentru o aventura in alta parte, desi ne cam dorim sa locuim in zona cu gradina si preocupari domestice, asa că e vis și dorinta care …cine știe? Poate găsim soluții..

      Multumesc tare mult pentru aprecieri.

  2. Să urc pe munți, cât mai mulți munți, să văd India și Africa, să scriu pe blog chiar și după 60 de ani, să cumpăr o rulotă și să locuiesc unde am chef și să am un șemineu – nu în rulotă, ci în căsuță mea de vis, că trebuie totuși să am o casă :)) Cred că asta aș vrea tare tare mult să fac până la 60 de ani.
    Sper să le faci pe toate cele ce ți-ai propus și încă multe altele. Apropo, te invidiez că ai Brașovul sub picioare. Cred că aș urca săptămânal pe Tâmpa. Prima oară am urcat anul trecut, pe treptele lui Gabony, mi-a rupt sufletul și am ajuns extenuată, dar atât de tare mi-a plăcut că 3 luni mai târziu refăceam traseul 🙂

  3. „Poalele Tâmpei”… ! Aceasta expresie,ma-ntoarce reversibil din drumul firesc,spatio-temporal,câteva zeci de ani în urma,în locuri si spatii geografice de vis,în care am trait (timp de cinci ani) cele mai marcante experiente de viata,în plan fizic si sentimental,un episod din filmul vietii,care de fiecare data cîand ‘ruleaza’,îmi marcheaza fiinta în profunzime,producând o senzatie de …vesnic tânar .
    Poate cunoasteti zona . Am locuit în aceasta perioada a adolescentei,la doar 200 de metri de Cetatea Râsnov,si de drumul ce urca prin padure,spre Poiana Brasov,drum pe care l-am strabatut de nenumarate ori cu prieteni si colegi,traind momente de bucurii de basme nemuritoare ! De câte ori îmi amintesc de acea perioada a vietii mele,parca simt o chemare,la o repetitie,la o întoarcere înapoi în timp ,fizic,o reluare a episodului acesta al vietii,în care sa pot interveni cu ratiunea si sentimentele actuale .
    Uneori,gândind limitat la aceasta viata,consider ca acolo mi s-a scris destinul,acolo am pierdut Paradisul terestru …:)
    O seara linistita !

  4. Ultimele opt luni mi-au demonstrat că nu are rost să țintești obiective îndepărtate ci să lași Divinitatea să-ți aranjeze viața așa cum ți-a fost hărăzită. Pentru următorii ani nu-mi doresc decât să fiu sănătoasă, să-mi pot crește și educa frumos copilul. Dar aș fi ipocrită dacă n-aș recunoaște că și eu îmi doresc să rătăcesc pe cărări de munte, să văd Sibiul și Sighișoara. Cam sună ușor a plagiat dar ce să fac dacă avem dorințe asemănătoare…Și da, la 60 de ani, vreau să am un raft de bibliotecă plin numai cu cărți scrise de tine. Până atunci o să încerc și eu siropurile Yo, ca să îndulcesc așteptarea.

  5. Ce frumos ai scris, Adi!!! Te-am citit cum fac eu de obicei, cu un ochi de cititor avizat si cu altul de suflet si mi-am zis la prima fraza „uite ce maiestru mod de a incepe, trebuie sa preiau si eu ideea, stilul asta ca e tare de efect”. Pe urma m-a furat textul, ca asa imi fac textele tale, nebunele , ma fura si nu mai gandesc, doar sorb din ele ca din tine, ca din apa curata. Bucuriile tale sunt simple, dar pline de miez. Pastreaza-le….si, da, pastreaza-te si pe tine asa.
    Cu drag, Dana

  6. Eu iti doresc sa ti se implineasca dorintele tale si multe altele pe langa! Exista un soi de melancolie in articolul tau si imi place maxim! Irlanda as vrea sa o vad si eu( ador culoarea ruginie a parului de a colo) si chiar mi-as dori si eu sa invat sa inot! Te imbratisez cu drag! Pup!

  7. Buna, draga mea!
    M-a amuzat pana la mirare faptul ca obiectivele tale par scoase din mine!
    – Si eu imi doresc sa invat sa merg pe bicicleta si sa inot! – Nu am reusit pana azi si ma simt handicapata!
    – Si eu vreau sa vad Irlanda, care ma fascineaza!
    – Mereu m-a tentat ideea cu mutatul la tara si, de ceva vreme, exersez un fel bio de a trai!
    – Cat despre sanatate, a fi fresh si a scrie o carte… nu mai este nevoie sa dau marturie ca se subintelege! 🙂
    Tu ai insa ceva mai mult timp asa ca… nu sta pe ganduri si implineste-ti dorintele, obiectivele!
    Te imbratisez – mereu cu acelas drag!

Lasă un răspuns