Nu știu cum se face, dar nimeresc în discuții care deschid în mine nu doar amintiri, ci imagini perfecte ale unor vremuri și timpuri despre care credeam că nu se mai întorc. Astfel, am rememorat cum am ajuns într-un loc magic, numit Trei Stejari, cu o clădire impresionantă.
Domeniul era inconjurat de păduri stufoase, iar în umiditatea aia specifică, în vânturile pe care doar le bănuiai a se abate în văzduhul larg, sau doar la gând de zăpadă abundentă, proprietarul îndrăznise și pusese casei acoperiș de stuf tratat corespunzator și le arătase oamenilor că placările cu produse ca deșeuri din lemn cu granulație mică (rumeguș, talaș, așchii mici etc.), ace de cetină uscate, lână de oaie, pleava de cereale, tocătură de paie, coceni de porumb și de tulpini de floarea-soarelui și fibrele de cânepă sau in erau perfecte și la îndemână, găsind toate acestea aruncate prin gospodării, uneori, în chip de „rebuturi”.
Nu doar că își construise un loc de poveste, dar îi învăța și pe alții că se poate face asta cu costuri minime, chiar și pentru casele obișnuite ale zonei. Da, era puțină muncă, dar exemplul lui triumfa. In acel moment, mi-as fi dorit să se afle despre asta, dar habar nu aveam cum s-o fac. Pe vizionar îl botezasem „Zburătorul”, omul cu aripi de șindrilă și curaj concret.
Mi-am spus că e excentric, dar, mai apoi, am dat de casele de chirpici de lângă București care adunau în ele întreaga natură, și unde cuvinte precum coceni de porumb, tulpini de floarea soarelui, paie de cereale, papură și stuf nu erau lucruri oarecare. Mda, flower-power, mi-am zis, din nou, derulându-mi în minte, cum ai mei bunici făceau asta cu 40 de ani in urmă, cand cumpărau var de la cărutele cu coviltir, aduceau lut, adunau, în timp, toate produsele naturale enumerate mai sus, strângeau grinzi, plăci de carton bituminat și alungau umezelile care se instalau, vrei nu vrei. Cine nu știe povestea Crivățului nemilos și al zăpezilor până la acoperiș? Dar a salcâmilor pavăză? Cum ar rezista aceste case dacă nu ar fi protejate? Și de ce să-și risipească banii pe lemne de foc, când au alte soluții? Ca într-un „Ghid al izolațiilor eficiente”, aveau să-mi dea, peste timp, idei pe care să le materializez, căci asta aș folosi dacă ar trebui să-mi protejez și să consolidez o căsuță.
Instinctul lor a funcționat, tocmai construind case joase, dar mai erau necesare multe pentru a le face intangibile și economice. Si se întampla asta… natural. Uscau totul și porneau la îmbinări pe care le credeam imposibile. Ce se întâmpla, de fapt? Omul muncea, în regie proprie, alungând inconvenientele prin metode simple care necesitau, ce-i drept, ceva timp. Se făcea un întreg cartier general, în care se organiza perfect, adapostind sub șoproane totul, dar și construind cu mânuțele sale toate cele necesare. Uneori, făcea cofraje pe care le lăsa la uscat și un an, ducând lucrarea mai pe vreme indelungată, dar cu folos cunoscut. Ca deh, ce-și face omul cu mâna lui..e sigur.
Poate va intrebati ce mi-a venit să vă povestesc, acum, de cazuri separate, dar cu note atat de comune. Pai, e simplu. Am aflat de un proiect, „Comfort pentru casa ta”, care nu doar că ne indreaptă, pe fiecare dintre noi, catre natura, dar ne si invata cum. Detaliat. Dand solutii pentru fiecare regiune, indiferent că vorbim de casele joase, din chirpici sau paiantă, din zonele de campie sau de cele din caramida, lemn, BCA, de la munte, ni se scoate in evidenta, cum ca modernul, natura și utilul pot fi chiar solutiile atat de la indemână. Că putem economisi, că reîntoarcerea la tradiții se poate face într-un cadru organizat, în proiectul care face parte din Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi a campaniei „Căldura la îndemână”, având ca parteneri Ministerul Dezvoltării Regionale, Asociaţia Auditorilor energetici, Ministerul Mediului, organizându-se cursuri de formatori în domeniul eficienţei energetice a clădirilor, dar şi cursuri de instruire pentru specialişti din primării.
Citeam, iar, cum o casa săsească nu a putut fi recondiționată după regulile vremurilor trecute, decât după ce proprietara a invatat, la Viscri, celebrul sat, datorita Printului Charles, tehnici de a ține umezeala departe de zidurile groase. Nu mai știu exact, însă, mi-amintesc că era ceva cu un brau de pietris care se punea de jur imprejur, spre mirarea fiecarui vizitator care nu pricepea, nici in ruptul capului, de ce doamna nu a căutat vreo solutie prin supermarketurile cunoscute. Si uite asa ajung la esentă. Mi-as dori ca aflând aceste lucruri să vă îndemne la făcut planuri. Eu vă recunosc ca am citit toate variantele lor, minunandu-mă cate stiam dintre ele, cate uitasem, dar și cate amănunte semnificative ni se dau, numai cat sa-ti faci o idee, ca nu doar costurile ti-ar deveni accesibile, dar toate lucrurile acelea bifate – de la puținele unelte necesare, folii pe care sa-ti faci panourile pentru placări perfecte, de exemplu, diblurile, liantul, colțarele, grinzi și locul de uscare – nu ar fi imposibile, ci ar deveni, cu ceva efort personal, o intoarcere la sanatate, eficient și practic.
Supermarketurile ne vând module moderne, folii de protectie, cimenturi și multe altele și apoi realizam ca peretele nu respira, ca mucegaiul infloreste, ca umezeala e tot prezenta și frigul la fel. Sta mai bine tencuiala decorativa. Eventual..
Dacă vă spun că intr-o camera, in loc de vata de sticlă, am pus lână, mă credeti? Si că am iesit mai ieftin? Nu, nu eram o vizionara, nici nu crosetam fular dormitorului meu, ci mă lăsam pe mâinile unui om care auzise de aceste lucruri cu mult timp ca ele sa devina uzuale. Si cum lâna nu mai e căutată cum se obișnuia, uite-o într-o altă destinație.
Veti fi surprinsi cum, cineva, a gasit timp, și in ghidul ăsta al izolatiei perfecte nu a lasat niciun amănunt nebifat, dand, parcă, raspunsuri unor intrebari nerostite. Asa ne spun cum ar trebui sa alegeti vreme buna, fără umezeală și să n-o lăsati sa va fie partener de lucru. Astfel, cu liantul potrivit, cu cateva indicatii pe care le gasiti aici, puteti fi mesteri de soi. Unii au reușit și au economisit perfect, avand nu doar sanatatea asigurata, dar si bucuria lucrurilor facute cu ajutorul naturii. E ca si cand ai pus casei tale straie de copaci și frunze, de pamant și bucate cu miros de viata. Si astfel vechiul și tainele se reintorc in traditii pe care le putem preda celor din jur.
Spuneam că-mi doresc o casă la țară, aici în muntii de langa Brașov, și dacă eu in mijlocul Brasovului nu am putut folosi decat lemnul și lana ca elemente definitorii, neimaginându-mi cate lucruri aș fi rezolvat apeland la metode naturale, cred ca acolo as citi, din scoarta in scoarta, indicatiile lasate ca semn …că se poate si altfel. Indrazniti!
*fotografiile sunt din arhiva personala
