Mărgăritare versificate

Mi-s pietrele tăceri

Lumea tace,
Ascunsă sub muguri de salcie blândă,
Se sparg broboane de viaţă în sunet surd,
Cad urme de gând
Dintr-o carapace
A unui vânt ce-a plecat spre pământ.

Dar lumea tace,
Şopteşte printre pietre albe,
Încă nearse de soare, anul acesta.
Şi ce dacă!
Păstrează în ele toate verile trecute
Şi vorbele spuse, atunci,
Ascunse-n tăcerile de azi.

Şi-ascult tăcerea
Ca pe o simfonie
Ce-mi cântă numai mie dorul ei;
Nu tace lumea, ci îmi tace mie
Potopul de păreri de nicăieri.

Îmi prind cuvinte-n păr
Ca pe podoabe
Să-ncerce a zbura cu adieri de vânt
Şi-atunci, poate-or striga,
Căci nu se face
Să lase loc tăcerilor de ieri.

E ”azi” şi nu mai tac!
Deşi nu am nimic de spus,
E de ajuns.

pietre

 

12 gânduri despre „Mi-s pietrele tăceri

    1. Cand soarele nu aduce inca noutățile lui, nu poti decat sa primesti căldura ascunsa in lucruri, chiar si in pietre. Aduni povesti…

  1. Poeta din tine candidează cu prozatoare neobosită. Nu pot să mă decid care-i mai bună, că amândouă dovedesc un talent remarcabil. O duminică cu multe satisfacții, Adriana! 🙂

    1. ..nuuuuuuuuuuuuu! Am drag de scrisul ăsta care mi-a venit dar când mă așteptam mai puțin. Sper că ai petrecut bine, Petru!

      1. A fost bine, în duet cu soră-mea. Dar și mai bine-i c-a trecut și putem aștepta alte zile frumoase. Din care-ți doresc cât mai multe! 🙂

  2. Frumos ne spui când n-ai nimic a spune!
    Petreci tăceri, pe o cărare-n lume,
    Ne-aduci un gând ce-a izvorât din piatră,
    Căci slova ta nu vrea ca să ne „tacă”.

    Frumoasă ți-e tăcerea-n vers și gând,
    Când lași cuvintele să curgă, revărsând
    Preaplinul sufletului tău,
    Pe care nouă, tu, ni-l faci cadou.

    1. Curg iar din mine stări conflictuale,
      Dar nu le strig, căci nu le vreau în cale,
      Și-atunci mă uit la pietre calde; tac zâmbind,
      Și le cobor în versuri care…prind
      Alte comori, alți oameni, multe clipe
      Cu soare rătăcit din cele ale aducerilor-aminte!

      Te salut cu tot dragul!

  3. A sti sa asculti tacerile este o arta.
    A le si intelege este un dar – har!
    Cand le impartasesti parca le intelegi mai bine si tu si noi…

    Zile frumoase de aprilie!

    1. Nu știu dacă le-am înțeles mereu, acum știu că, uneori, ne păzesc de multe neplăceri. Târziu am învățat asta. O săptămână minunată să ai, Suzana!

Comentariile sunt închise