Clipe de viaţă

Fatală autosugestie? Frumoasă mirare,
Pentru minutul de argint ce se scurge mocnit
Şi zborul ce-l ştiam pierdut,
Încremenit pe-o aripă, într-o clipă,
De-omăt de cleștar, scurs într-un pahar (cu vise).

Caci eu tac și joc la cacealma,
Deși tu ai quinta royala,
Iar eu nu știu de ce timpul îmi sta …
În norocul de ieri, cavaler,
Ca o fatală autosugestie…., (trestie),

…într-o nouă mirare. Și tare-mi place să spun
Să expun, să dau, să cred, să adun și să joc
Şi ora, şi ceasul, iubirea, cuvântul,
Efemerul să-l sting sau să-l uit
Într-o tigară de foi, fumată de joi, (de amândoi)

Dar timpul se toaca marunt,
Se rataceste pe carari intortocheate,
Se invarte de trei ori și revine
La fix, caci cel pierdut esti chiar tu
In labirint cu mirări adunând amânări (de două ori).

Suntem doi în jocul asta de-a ghicitul,
Miratul, pierduti prin spatiu și secunde,
Prin amănunte uitate in colțuri;
Bem timpul liber ca pe vin bun,
Iar pe cel cu griji ca pe apă, (să treacă)

Iar cand eu scad vorbe, tu inmultesti cuvinte
Cand tu scrii de clipe, eu povestesc despre fluturi
Cand obosesc, tu preiei stafeta,
Și nu mă mai miră nici faptul că-n zori
Viața ne trimite iar daruri:

Ce? Aripi şi-un pumn plin cu zaruri.

Cine aruncă primul unul, în clipa lui de viaţă?

clipă.        sursa…pinteres.com

 

You may also like

13 comentarii

  1. Vezi ce-mi faci tu mie, Adriana ? Câteodată mă mai bate gândul să bat din nou la porţile duzinelor ori a gândurilor de luni. Dar te citesc şi nu mă pot opri să nu mă întreb : Ce pisici să caute un amărât ca mine în aşa companie selectă ? 🙂

    1. Duzinele de acum au puţini participanţi, iar despre cele de demult nu vreau a vorbi, caci nu imi plac comparatiile, dar tu poţi scrie despre orice; mereu, insă, ai fost un gentleman desăvârşit. Târziu îţi mulţumesc pentru cuvintele tale, dar cu bucurie si din inimă..

    1. Că-i vorbă, că-i gând, că-i idee sau slovă,
      Mă trezesc deseori iubirii că-i scriu odă;
      Şi ştiu c-as putea sa mai schimb pe alocuri,
      Dar cuvintele simt şi transpun multe focuri,
      Ce ard de o vreme pe cărbunii încinşi
      Transformaţi în tăciuni de iubire nestinşi,
      Din mine şi inima mea cea matură
      Înmuiată un pic, căci e viata prea dură…

      ..in realul palpabil..
      trăit prea onorabil..

Lasă un răspuns