Continuare….

Anticipez. Anticipez vorbe, stări, cuvinte.

M-am grăbit să scriu cuvinte-dorinţă într-o iluzie spulberată de unii, încurajată de alţii, stilizată în imagini, picurând în mine aceeaşi nerăbdare strecurată într-o posibilitate de a-mi desena glezna cu tatuajul perfect. Voi reuşi? Nu ştiu! Am aflat, în schimb, că unii oameni se prind în joc, fie el jocul gleznelor, al tatuajelor posibile, al formelor, în joc de suflet sau de cuvânt; iar pentru mine glezna mea stângă, durută şi prinsă acum în cicatrici ce vor pieri sub ace meşteşugite, e doar punctul meu de legătură cu un loc în care „urma” nu mai doare, în care se vor aşeza poveşti şi umbre colorate sau doar un simbol.

sursa foto: nasu.tv
Glezne de sticlă spartă-n bucăţi.
Trei bucăţi. Gleznă căzută-n dizgraţie.
În dizgraţia celor ce cred doar în frumos,
Ce încearcă să adune bucăţile pentru un tot…perfect. Trei la număr.
Nu iese. Nimic. Un puzzle incomplet,
Din care s-a pierdut un element esenţial.
Îmi strâng glezna în palme şi strig:
                        E a mea! Lăsaţi-o liberă!
                        Liberă să alerge,
                        Liberă să danseze
                        Să meargă doar:
                        Încet, alert sau apăsat.
                        Am încălţat-o în conduri de balerină
                        Şi am împletit nojiţele des, atent şi cu grijă,
                        Iar cicatricile s-au ascuns perfect prin firul de mătase.
                        Ştiu amândouă: şi ea, glezna,
                        Şi poanta azurie,
                        Ce e durerea şi nedreptatea.
                        În mod bizar ne trimit emoţii fine
                        De balerină…durută!

sursa foto:tattooideasdesign.net
                        Acesta ar putea fi noul meu tatuaj,
                        Dar aş lăsa un fir mai lung
                        Să am impresia
                        Că trag de şnurul viselor împlinite…
                  ……..şi că am din nou: glezne perfecte.

… o completare a postării mele „iluzia piciorului stâng„,

You may also like

4 comentarii

  1. Glezna duruta nu am avut decat o data, cand un mic accident de munca mi-a lasat o amintire pe viata. Atunci m-am enervat, am injurat, dar acum imi e drag acel semn.
    Tin minte ca pe la vreo 20 de ani faceam tot felul de exercitii, pentru a reusi sa imi formez scobitura aia in spatele gleznei. Mi se parea atat de important acest aspect… :))

Lasă un răspuns