Inechitabil e cuvântul,

Ce-mi vine acum timid pe buze,

Mi s-a tăiat cumva avântul

Dar mi-a adus vreo două muze

Sa prind în bradul cu steluță

O amintire cam udată,

Acum pare chiar drăguță

Și-ncepe tot cu a fost odată!

Un cuvânt poate schimba o stare.
Un cuvânt poate distruge, poate clădi. 
Un cuvânt poate fi uşor ca un fulg sau greu ca un tun.
Un cuvânt poate fi rostit, altul nu.
Un cuvânt mi-a călăuzit paşii (DUMNEZEU)
Altul m-a adus aproape de el (Iubire)
Un cuvânt mă face fericită zilnic (Soţul)
Un cuvânt îmi alină durerile ascunse (Mama)
Un cuvânt îmi poartă de grijă de aproape (Sora)
Un cuvânt are nume propriu şi îmi poartă de grijă de departe (Violeta)
De un cuvânt mi-e dor de nerostire (TATA)
Şi un cuvânt mă trimite de aici:….MÂINE.

Mirarea mea e-un pic cam falsă:
Dorind să ţin la aparenţă,
Mă trec fiori într-o cadenţă
De paşi purtaţi prin vorbe alese
Ai unor oameni ce-şi aştern
Cuvintele într-un tabel.
Şi cum nu pot să stau deoparte
La provocări cam…ireale,
Solfagiez, dacă se poate,
Prinzând, cumva, notă cu notă, agale.
Dovadă-mi e această stare, 
Refren adevărat despre iubire
Miraculoasă ca o floare,
Fantastic dar primit întru trăire.
Solişti suntem pe rând unul din noi,
La fel ca-n ziua cea dintâi,
Simţind aceleaşi melodii,
Dorind, cântând ….doar amândoi.
Solfegiul vieţii mele simple
E cu de toate amestecat,
Dar poartă-n el mai multe clipe
Ce doar iubire a semănat.

Inspirată cumva de Mugur am solfagiat şi eu cum am putut.

Între două file lipite de vreme
Se ascunde o fărâmă de poveste,
Tu sari aşa, firesc, peste ele
Neştiind  ce lipseşte;
Pe pagina următoare nu se leagă nimic:
Ai un chibrit,
Un sac şi un pisic rătăcit,
Citeşti mai departe slova ieşită din tipar,
Când în poveste nouă pisici apar,
Chiar de îţi pare defectă şi cu pagini nescrise
Cumva afli că în sac cam opt mâţe au fost prinse ,
Dar al nouălea, mai istet, şi-a făcut pârtie ca piticul
Şi a reusit să evadeze înainte de a-i număra inamicul.
Inamic? Care inamic? Foile lipite ascund adevărul ce stă pitit,
Poate, la pândă, să vadă când se aprinde lumina şi e găsit.
Mă gândesc că e greşeală de redactare,
Că distanţa din poveste e cât se poate de mare,
Se mai întâmplă să găseşti prin cărţi
Foi albe, sau chiar lipsă părţi
Măricele
De nu mai ştii care e subiectul în ele.
Acum motanul devenea erou mucalit
Şi cică era şi un pic cam falit,
Îşi salvase fraţii din sac, într-o seară
Când erau răpitorii la şcoală,
Şi găsiră adăpost într-un staul,
Ocrotiţi cumva de un taur.
Era şi o vacă pe acolo cu lapte,
Deci mâncarea le era pe săturate.
Într-un final, pe neaşteptate,
S-au desprins şi foile. Toate.
Am aflat că inamicul era
Un băiat cam belea,
Dar că mâţul isteţ a tras la sorţi
Lozul câştigător pentru toţi.
E o poveste banală, de seară,
Ca o compunere dată la şcoală,
Dar mie nici că-mi pasă prea tare:
Vă trimit tuturor o salutare
Şi vă spun că iau o vacanţă,
Că m-a prins oboseala din faţă.
Nu mă duc nici la ski, nici la cros,
O să ies pe uşa din dos.
Când mă-ntorc vă voi prezenta pisoiaşii,
Cei ce fac acum pe poznaşii.
Să le dăm ceva nume, chiar unul de erou,
Şi să-i punem pe toţi în tablou.
Eu m-am plictisit de atâtea rime:
Plec până nu-ncep să mă deprime!Articolul este înscris în DUZINA DE CUVINTE, din clubul psi. Găsiţi şi alţi jucători …în acest tabel. Intraţi şi vedeţi alte sensuri ale aceloraşi cuvinte.

 

Nu simt iarna ce a intrat în mine,
Dar simt cum joacă fulgi de nea
În mintea mea
Şi văd cum fac troiene în mâna stângă,
Din dreapta fac cărare, cumva, spre iarna mea.
Nu ştiu de ce am  azi o inimă de gheaţă,
Probabil s-au mutat  niţel cam repejor
Steluţele parşive cu mustaţă
Ce nu îmi sunt deloc de ajutor,
Plus  niscai veşti ce aduc răceală şi furtună
De-ngheaţă suflet, tot, iar inima-i cu brumă.
Mă scutur toată. Vreau să păstrez colinde,
Să mă-ncălzească,  azi, mulţimea de cuvinte.
Ninsori ce cad în mine dar eu rămân aceeaşi,
Căci lemne multe ard în sufletu-mi cu paşi, 
Ce aleargă-n  anotimpuri, se rătăcesc prin ele
Şi îngheţată pare viaţa, dar doar dacă o laşi.
Nu simt iarna din mine,
Iar cea de afară  pare
Intrusa care uită
Doar cheia la plecare.
Eu bâjbâi să o caut vreo patru luni pierdute,
Când ultima zăpadă cam pleacă de pe munte.
Şi de asta bătălie port eu cu iarna dură,
Deşi pierdută-i cheia, pe aici, prin bătătură.