Dincolo de mine

Credinţă n-am suficientă,
Nici psalmi nu știu. Crezu-i „de ajuns”;
Agăţ în lacrimi o Lumină
Şi-o prind în palmele cu vină,
Ce-au stăruit, fără să știu,
Pe chipul viu.
 
Doar dincolo de mine e mult soare,
Doar dincolo de mine e speranţă.
 
Nu ştiu s-adun nimic,
Nu pot să învăţ,
Uitatele poeme, rânduite
Să aducă linişte sau spor,
Să-mi pună-n inimă o punte
Doar recitind
Pe albastru-i strop.
 
Am renăscut din călimară,
Am recitit din amintiri,
Am adunat din întâmplare,
Din basme vechi, din povești mii,
Si din ceaslovul de pe soba
Copilariei dintre vii,
O rugăciune ca o apă
Ce curge-n mine-mbogățind
Și un răspuns, și o mirare,
Și un final, și-un început,
Pe veci …rodind.
 
Să-mi fie viața o fântână
Cu apă rece, apă bună,
În rostul drumului săpată
Și așezată chiar la poartă,
Să pot s-adap și alte inimi,
Să bea din ea chiar și străinii,
Iar cumpăna să fie ușoară,
Să scoți găleata și c-o sfoară,
Sa bei oricând, chiar ne-nsetat,
Din darul binecuvantat
sursa: pinterest

You may also like

Lasă un răspuns